Cartea „Preoți ortodocși bănățeni cu Sfânta Cruce sub tricolor - Decembrie ´89”, avându‑l ca autor pe părintele Ionel Popescu, vicar eparhial al Arhiepiscopiei Timișoarei, a fost tipărită cu
O carte despre chipuri luminoase din istoria Bisericii și a neamului românesc
Sâmbăta de dinaintea Duminicii Pogorârii Duhului Sfânt este rânduită de Biserica Ortodoxă pomenirii de obște a tuturor moșilor și strămoșilor noștri trecuţi din această viață. Trupurile lor s-au așezat sub brazda țării, dar sufletele lor Dumnezeul celor vii și al celor morți le-a rânduit, după 40 de zile de la despărțirea de lumea pământeană, în starea potrivită cu pregătirea și lucrarea fiecăruia.
Amintindu-ne de toți cei din veac adormiți din neamul nostru și făcându-le pomenire, ne arătăm, de fapt, iubirea către Dumnezeu, manifestată prin neuitarea și dragostea față de cei plecaţi dintre noi, cugetând mai stăruitor la moarte, socotită de Sfinții Părinți drept „cea mai înaltă filosofie a vieții”. Sâmbăta de dinaintea Rusaliilor, numită în popor Moșii de vară, rămâne, așadar, un binecuvântat prilej de aducere-aminte și rugăciune, pomenindu-i pe cei răposați cu nădejdea că Duhul Sfânt le va mângâia starea, în așteptarea Judecății de Apoi, cu necurmata speranță că și ei se vor împărtăși de iubirea și lucrarea Duhului Sfânt, căci El strânge neamurile în unitatea credinței, adunând diversitatea la unitate, inaugurând Veșnicia. Aşadar, pomenindu-i pe cei adormiți, credem cu tărie că Domnul Se va afla și lângă dânşii până la sfârșitul veacului. În lipsa comuniunii cu cei răposați din neamurile noastre, bucuria Rusaliilor nu ar fi deplină, căci Duhul Sfânt este Cel care-L unește pe Hristos cu oamenii şi pe oameni cu Hristos, aducându-ne negrăita bucurie a reîntâlnirii, pe calea rugăciunii, cu cei plecați în veșnicie, înlesnindu-ne, concomitent, și revederea cu Mântuitorul Hristos, Cel care a biruit moartea prin Răstignirea şi Învierea Sa.
Un alt mod de a ne „reîntâlni” cu înaintașii noștri este și cinstirea mormintelor și a cimitirelor, o responsabilitate de căpătâi pentru noi, dar și evocarea vieții și activității lor. Astfel, cimitirul, ca loc unde trupurile celor adormiți așteaptă învierea de obşte sau universală, pe lângă semnificația liturgică atât de importantă, are și o valoare culturală deosebită, devenind reverberația respectului și pioasei aduceri-aminte față de înaintași, dar și mărturia trecutului și civilizației unui popor. Cuviosul Părinte Cleopa de la Sihăstria Neamțului, referindu-se la cimitir, spunea, parafrazându-l pe Sfântul Ioan Gură de Aur, că este „facultatea facultăților și școala școlilor”. O definiție atotcuprinzătoare, care include atât partea duhovnicească, fiindcă ne învață despre viață și moarte, cât și latura istorică, deoarece un cimitir ne poate devoala aspecte deosebite despre vremurile de odinioară ale unei comunități sau despre cei ce vremelnic odihnesc acolo, cu rosturile lor în Biserică și societate, menționate lapidar sau chiar defel pe plăcile tombale, pe cruci sau alte monumente funerare.
O dovadă incontestabilă a acestui adevăr ni-l prezintă cartea „Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri”. Personalități ale Bisericii și ale neamului înmormântate în cimitirele parohiilor din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureștilor, apărută, în 2021, la Editura Cuvântul Vieții a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, sub coordonarea Preasfințitului Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, în contextul Anului comemorativ al celor adormiți în Domnul; valoarea liturgică și culturală a cimitirelor. Motivația alcătuirii ineditei lucrări o prezintă coordonatorul volumului comemorativ în predoslovie: „Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh, am încercat prin această lucrare să îndepărtăm colbul uitării și rugina timpului și să proiectăm lumină asupra vieții și activității personalităților evocate în paginile cărții”.
Tipărit în condiții grafice deosebite, volumul cuprinde un număr de o sută de „portrete în cuvinte”, împărțite în următoarele capitole: domnitori și membri ai familiilor domnitoare; ierarhi, preoți și teologi; oameni de cultură și știință, filantropi ctitori. Expresivele rezumate ale vieții și activității acestora, însoțite, acolo unde s-a putut, de portretele și fotografiile mormintelor lor, au fost alcătuite de preoții menționați în debutul lucrării, păstori duhovnicești ai bisericilor parohiale cu cimitirele aferente, acolo unde se află înmormântați cei evocați. Au mai semnat cronici și anumite persoane cu darul condeiului din cinul mirenesc, desemnate de preoții parohi sau de coordonatorul cărții.
Între cele o sută de personalități evocate întâlnim pe Domnitorul martir Constantin Brâncoveanu, precum și pe unii membri ai familiilor domnitoare sau boieri ctitori și binefăcători ai sfintelor așezăminte bisericești, ierarhi darnici și harnici, preoți slujitori și jertfelnici, eminenți profesori de teologie, oameni de știință, medici, artiști, ofițeri ai Armatei Române. Forța persuasivă a celor 256 de pagini ale cărții o asigură atât expunerea sistematică, obiectivă a informațiilor, cât și numeroasele izvoare menționate, unele inedite, pe care ostenitorii prezentei lucrări le-au cercetat dând naștere unui veritabil demers științific viu, abordabil, accesibil, dar nu exhaustiv, și provocând cititorul să caute și să devoaleze alte file de istorie. Volumul nu se adresează doar teologilor și istoricilor, ci tuturor celor ce înțeleg istoria ca lucrare a lui Dumnezeu prin oameni și prin popoare, tuturor acelora ce voiesc să (re)descopere „chipuri ale unor personalități ale Bisericii și ale neamului din vremuri trecute, astăzi pe nedrept uitate, sau arareori evocate, care odihnesc în cimitirele parohiale din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureștilor”, după cum ne încredințează în deschiderea cărții Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, care pe lângă nenumăratele îndatoriri ale slujirii arhierești își drămuiește timpul cu acribie, „ca să se facă tuturor toate”, dar nu uită de o veche și rodnică îndeletnicire a sa, scrisul, fiind autor a numeroase volume, lucrări, studii şi articole de autor sau coordonate ce oglindesc „pulsația inimii” Bisericii noastre strămoșești și nu numai.
Încredințându-ne că subiectul nu este epuizat și aflând cu bucurie de intenția ostenitorilor prezentului proiect editorial de a trudi în continuare pentru a descoperi și a aduce la cunoștința noastră multe astfel de „portrete în cuvinte”, vă invit să parcurgeți acest volum, născut din recunoștință și dragoste față de înaintașii noștri, mutați la cereștile lăcașuri.