O crăiască ofrandă

În vremurile cele roşii, când colindul era supus prigoanei, mai aprig pe malul stâng al Prutului, în ţinuturile basarabene înrobite de sovietici, dar nu mult mai puţin duşmănos era privit de regim pe cel drept, în părţile Moldovei, unde cântul vestitor al Naşterii Domnului răsuna doar în biserici şi la ferestre de case de gospodari, comoara aceasta a bucuriei venirii în lume a Pruncului lui Dumnezeu avea devotaţi şi iscusiţi păzitori, grijitori şi slujitori. Tezaurul era scos la lumină şi arătat în toată splendoarea sa de nestemat, biruind potrivnicia cerberilor regimului ateu, de rapsozi ai cântului de pe amândouă malurile Prutului, însufleţiţi de credinţa în Domnul şi de frumuseţea nepereche a izvodirilor de sunete şi cuvinte. Demersul nu era unul simplu şi uşor, ci chiar un act de curaj izvorât din puterea trăirilor creştine. În lăuntrul unor asemenea suflete curate ardea ca o taină mare lumina cea cerească, iluminându-le misia.

Au fost animate de astfel de imbolduri din părinţi în părinţi cântăreţe precum Maria Tanasă, în părţile Fălticenilor, câştigătoarea din 1988 a prestigiosului trofeu „Floarea din grădină”, culegătoare de valori autentice ale folclorului muzical din aceste locuri şi interpretă de vocaţie, credincioasă păstrării originalităţii muzicii noastre populare, şi în Basarabia de cinci surori, „cinci voci gemene”, cum au fost supranumite, cvintetul glasurilor de aur dăruite între 1958 şi 1966 românităţii basarabene de familia Osoianu din Horeşti, Făleni. Surorile Osoianu s-au consacrat ca viteze luptătoare toate cu arma cântului din 1980, când au devenit membre ale Ansamblului „Ţărăncuţa”, militante aprige ale cauzei nobile a dăinuirii cântecului românesc în pământurile strămoşeşti din dreapta Prutului, supuse unui violent proces de deznaţionalizare. Aceste mesagere ale sonurilor naţionale din dreapta şi stânga Prutului lucrau împreună, fără să ştie unele de altele, ca să ţină aprinsă candela credinţei şi spiritului românesc prin cultivarea şi propagarea valorilor perene din grădina folclorului nostru muzical. Unele dintre cele mai minunate şi înmiresmate flori din această policromă şi strălucitoare grădină erau colindele. Sigur, în timpurile acelea maştere, nu era chip de colindat pe scenele oficiale, dar cutia de rezonanţă a acestor superbe plăsmuiri erau ogrăzile truditorilor de la sat şi oraş şi bolţile bisericilor, câte mai rămăseseră, puţine, în Basarabia, şi mulţimea celor care înfruntaseră biruitoare urgia puterii atee din România.

După slobozirea din lanţurile robiei în istoricul an 1989, aceste fiinţe luptătoare, Maria Tanasă în dreapta Prutului şi surorile Osoianu (Ileana, Iulia, Valentina, Romela, Maria) în stânga, s-au putut manifesta în toată plenitudinea harului şi dragostei lor pentru cânt şi sfinţenia lui. Lucrarea lor, ce merită întreaga noastră reverenţă, a căpătat şi o dimensiune misionară prin cultivarea melosului de inspiraţie sacră în rândul copiilor şi tinerilor. Au săvârşit fapta, păstorind două ansambluri ale tineri generaţii, „Balada” la Fălticeni şi „Iedera” la Chişinău. Împletirea măiastră în activitatea interpretativă a vocilor mentorilor, şlefuite în timp cu artă de bijutier, cu glasurile cele fragede, candid expresive, a îmbrăcat în veşmânt de lumină celestă, de dulceaţă şi înţeleaptă tâlcuire, bătrâna şi veşnic tânăra colindă.

Şi iată, acum, într-o frăţească îmbrăţişare, cele două cete îngereşti doinesc împreună, slăvindu-L pe Domnul şi încredinţându-ne că povestea se toarce cu fir măiestru mai departe, că noile generaţii perpetuează comoara străbună, dăruind-o cu toată bogăţia de simţire şi frumuseţe viitorimii. Prin mistuitoarea lor asumare a sacrului, prin viers bine meşterit şi vorbă cu miez, suntem părtaşi ai luminii celei izvorâtoare de Duh Sfânt. Colindul se înalţă spre tării şi sub răsuflarea caldă a cântării sfinte geamul îngheţat al credinţei se dezgheaţă, cum glăsuieşte unul dintre colindele grupului „Balada”.

CD-ul acesta, „La poarta lui Ştefan Vodă”, colinde româneşti de pe malurile Prutului, interpretate de Grupul „Balada” din Fălticeni şi surorile Osoianu din Chişinău, editat pe prispa Crăciunului 2016, e un florilegiu al jertfelniciei întru viaţa veşnică a „Florilor dalbe” şi a celor „Trei Crai de la Răsărit”. Primim, ascultându-le smerit, o crăiască ofrandă.