Alegerile prezidențiale și legislative din Statele Unite au venit și s-au dus. A curs multă cerneală și s-au agitat mulți biți. Urmează alegerile din România. Unii s-au bucurat, alții mai puțin.
O istorie lapidară a dialogului teologic recent
În perioada 29-30 noiembrie 1979, la invitaţia Patriarhului Ecumenic Dimitrie I, Papa Ioan Paul al II-lea a participat la sărbătoarea dedicată Sfântului Apostol Andrei, întemeietorul şi ocrotitorul Bisericii Constantinopolului. Cu acest prilej, cei doi Întâistătători au semnat în cartierul Fanar un document istoric care punea bazele dialogului teologic dintre ortodocşi şi catolici. Astfel a luat fiinţă Comisia mixtă de dialog teologic catolic-ortodox: „Suntem recunoscători predecesorilor noştri, Papa Paul al VI-lea şi Patriarhul Atenagora I, pentru tot ce au făcut pentru a concilia Bisericile noastre şi a le face să progreseze către unitate. Progresele realizate în etapa pregătitoare ne permit să anunţăm că dialogul teologic este pe cale să înceapă şi să facem publică lista membrilor comisiei mixte catolico-ortodoxe responsabile cu realizarea acestuia”, se anunţa în comunicatul oficial. În fruntea listei de membri catolici se aflau cardinali precum Johannes G.M. Willebrands, William Wakefield Baum, George Basil Hume, Joseph Ratzinger sau Roger Etchegaray, în timp ce partea ortodoxă era reprezentată de mitropoliţii Stelianos al Australiei şi Ioan Zizioulas de Pergam (Patriarhia Ecumenică), Partenie al Cartaginei (Patriarhia Alexandriei), George al Muntelui Liban (Patriarhia Antiohiei), Nicolae al Banatului (Patriarhia Română), Arhiepiscopul Kiril de Vyborg (actualul Patriarh al Moscovei) şi profesori de renume precum Stelianos Papadopoulos, George Galitis, Vlassios Phidas sau Ştefan Alexe.
Prima întâlnire a comisiei a avut loc chiar în anul următor şi a fost găzduită de Biserica Ortodoxă în insulele Patmos şi Rodos, în perioada 29 mai - 4 iunie 1980.
Doi ani mai târziu a avut loc cea de-a doua întrunire, de data aceasta la München, între 30 iunie şi 6 iulie. Delegat al Patriarhiei Române la eveniment a fost proaspătul Mitropolit al Ardealului la acea vreme, vrednicul de pomenire ierarh Antonie Plămădeală. Îl avea alături pe părintele profesor Dumitru Stăniloae, cu care efectuase, cu zece ani în urmă, în martie 1972, prima vizită a unor reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe Române la Vatican, unde au fost primiţi în audienţă de Papa Paul al VI-lea. Partener de dialog atât în cadrul sesiunilor, cât mai ales în discuţiile neoficiale le-a fost cardinalul Joseph Ratzinger, Arhiepiscop de München şi Freising, gazdă a evenimentului din 1982.
Mitropolitul Antonie a participat şi la următoarele cinci întâlniri: Creta 1984, Bari (1986-1987), Valaam (1988), Freising (1990) şi Balamand (1993). În volumul său de amintiri, ierarhul român a vorbit despre experienţa întâlnirilor de dialog teologic internaţional cu membri de seamă ai Bisericii Romano-Catolice: „Dacă erai la nivelul lor, te respectau fără nici o condiţie. Nu era uşor să fii invitat la masă de Willebrands, acestea sunt personaje uriaşe. Sau să fii invitat acasă la Ratzinger, şeful Sfântului Oficiu. Cu Ratzinger nu numai că am fost prieten, dar am fost vizavi în comisia de dialog între ortodocşi şi romano-catolici”. Mitropolitul Antonie aprecia că „a avea relaţii cu astfel de personalităţi din lumea catolică nu e fără importanţă”, iar când a fost întrebat prin ce fel de dialog a reuşit să menţină aceste relaţii, a răspuns: „Ori prin scrisori, ori prin dese întâlniri cu diferite prilejuri, la conferinţe internaţionale. Când mă duceam la Roma, îl găseam de Kolvenbach, ştia c-am venit acolo şi venea în listă, aşa cum venea de pildă şi cardinalul Willebrands, cum venea şi cardinalul Charles Meier, un mare teolog şi literat, scrisese patru volume de critică literară şi de istorie literară, toţi aceştia veneau când auzeau că sunt la Roma şi mă cazau la Vatican, într-una din casele Vaticanului, şi întotdeauna veneau să ia masa cu mine sau mă invitau la ei la masă”.
După Balamand, dialogul Comisiei mixte de dialog teologic catolic-ortodox s-a reluat la o distanţă de şapte ani, prin cea de-a opta întâlnire de la Baltimore, din iulie 2000. Următoarele sesiuni au avut loc la Belgrad (2006), Ravenna (2007), Paphos (2009), Viena (2010) şi Chieti (2016).
În ultimul său dialog cu presa, apărut cu doar două luni înainte de mutarea la Domnul, Mitropolitul Antonie Plămădeală a vorbit despre fostul cardinal Joseph Ratzinger, ales Episcop al Romei în aprilie 2005, în urma trecerii la cele veșnice a Papei Ioan Paul al II-lea. În articolul publicat în Jurnalul Naţional de actuala noastră colegă, Daniela Şontică, la 8 iunie 2005, de praznicul Înălțării Domnului, Mitropolitul Ardealului sublinia conservatorismul Papei Benedict al XVI-lea în materie de ecumenism: „Pe cât îl cunoaștem noi, e un conservator convins, așa că nu va da drumul vreunei opinii care să-l contrazică. El va rămâne într-o expectativă, care de altfel e și caracteristică vârstei sale, dar cine știe? E încă pe treptele începutului, mai are câțiva ani de gândire bună, așa că s-ar putea să ne ofere și surprize. Eu personal însă nu prea cred în vreo perspectivă nouă în ce-l privește. Cred că va fi un Papă care va păstra ceea ce s-a câștigat prin Ioan Paul al II-lea, dar mai mult nu cred. Căci cât a fost Ioan Paul al II-lea de deschis, și totuși nu s-a realizat foarte mult, cu atât mai mult vom putea afla de la actualul Papă de tranziție. Eu cred că el va întări osatura principală a catolicismului din toată lumea și-l va pregăti pentru noi confruntări în câmpul ecumenic al viitorului”. Citite în cheia evenimentului retragerii Papei din februarie 2013, cuvintele „de tranziţie” din interviul Mitropolitului Antonie devin aproape profetice!