„O lumânare nu pierde nimic dacă aprinde o altă lumânare“

Cei mai mulţi dintre dumneavoastră au fost în noaptea de Paşti la biserică. Nu toţi au rămas până la sfârşitul slujbei, cei mai grăbiţi sau, poate, neputincioşi au plecat cu lumina pascală acasă după rostirea Evangheliei Utreniei.

Aş vrea să ne gândim puţin la cuvintele rostite de preoţi înainte de plecarea celor care nu au avut răbdare să participe la întreaga slujbă. Cuvintele reprezintă un îndemn adresat tuturor: „Veniţi de primiţi lumină!“ E vorba aici de lumina pe care Biserica o oferă cu dragoste tuturor celor care trăim în întunericul unei lumi întunecate de ură, de egoism, de nepăsare.

Thomas Jefferson, al treilea preşedinte al Statelor Unite ale Americii, la începutul secolului al XIX-lea avea un cuvânt memorabil: „O lumânare nu pierde nimic dacă aprinde o altă lumânare“. Aşa este. Lumânarea aprinsă din mâna preotului a făcut în noaptea Paştilor ca fiecare biserică să fie inundată de lumină. De la ea s-au aprins toate celelalte lumânări. Biserica nu pierde nimic dăruind lumină lumii. Chiar atunci când lumea încearcă să o împroaşte cu noroi şi să o afunde în întuneric. De fapt, aceasta este şi menirea ei, a Bisericii, să călăuzească. Dar important este ca această lumină pe care o primim în Biserică să o împărtăşim şi celor de lângă noi. Şi ea înseamnă bunătate, pace şi adevăr, lucruri de care lumea noastră are atât de multă nevoie. Cu siguranţă nu le vom pierde din sufletul nostru dacă le vom dărui şi altora.