O minune i-a schimbat cursul vieţii

Era noaptea de 27 septembrie 1511, în timpul războiului dintre Republica Veneţia şi Statele Ligii Cambrai (alianţă încheiată în 1508 între mai multe puteri împotriva Republicii Veneţia, pe atunci puternică prin flotă, comerţ, finanţe şi cultură). Ieronim Emiliani (Miani), un tânăr expert în arme, a fost luat prizonier şi închis în subsolurile fortăreţei din Castelnuovo, de lângă Trevisio. Cu cătuşe la mâini şi cu picioarele în obezi, meditează la vremelnicia acestei vieţi. A început să se roage. S-a adresat Fecioarei Maria, promiţându-i că-şi va schimba viaţa. După o lună, prin mijlocirea Maicii Domnului este eliberat neaşteptat din lanţurile închisorii. Acest eveniment minunat a modificat cursul vieţii lui Ieronim şi a marcat începutul unei experienţe de viaţă călugărească foarte însemnată pentru istoria Bisericii.

Se vor împlini 500 de ani de la minunata eliberare din închisoare a Sfântului Ieronim Emiliani. Ordinul călugăresc fondat de el, Clericii Regulari Somaschi, a proclamat un an jubiliar. Celebrările se vor deschide la Veneţia la 25 septembrie, prin Liturghia oficiată în Basilica "Sfântul Marcu", şi se vor prelungi până la 30 septembrie 2012 printr-o serie de întâlniri pe teme istorice şi evenimente dedicate figurii sfântului.

Despre prima parte a vieţii lui nu se cunosc prea multe. Se ştie că s-a născut la Veneţia, în anul 1486, într-o familie nobilă. A mai avut trei fraţi. La 10 ani rămâne orfan de tată. Este îndrumat spre cariera militară.

După eliberarea din închisoare, în anul 1518 a simţit chemarea de a se ocupa de slujirea săracilor, bolnavilor, tinerilor abandonaţi şi a femeilor decăzute care tânjeau după întoarcere. "Orice om este fratele meu", a fost deviza sa.

În anul 1528, deoarece o foamete îngrozitoare chinuia întreaga peninsulă, urmând imediat ciuma, a vândut tot ceea ce avea, inclusiv mobilierul din casă, şi s-a dedicat asistenţei celor loviţi de ciumă. Morţii trebuiau înmormântaţi, iar el făcea aceasta în fiecare noapte. A contractat ciuma, dar s-a vindecat. Trebuia ca cineva să se gândească şi la supravieţuitori, mai ales la copiii care-şi pierduseră părinţii şi la femeile pe care mizeria le-a dus la prostituţie. Verona, Brescia, Como şi Bergamo au fost câmpul acţiunii sale binefăcătoare.

Pentru a-i ajuta pe copiii săraci şi abandonaţi, care străbăteau străzile în căutare de hrană, a fondat orfelinatul "Sfântul Vasile", în care sfântul s-a implicat nu numai să-i hrănească, ci, de asemenea, să le dea educaţie religioasă şi să-i înveţe o meserie.

Îi adună pe colaboratorii său cei mai fideli pentru prima dată la Merone şi fondează Compania Slujitorii Săracilor lui Cristos. Doi ani mai târziu, în 1532, într-o mică localitate de lângă Bergamo, la Somasca, s-a întâlnit din nou pentru a structura opera începută. Numită acum Societatea Clericilor Regulari, îşi va lua numele de Părinţi Somaschi, după localitatea în care opera s-a cristalizat. Membrii ei vor duce mai departe marele proiect al fondatorului: înfiinţarea de şcoli gratuite deschise tuturor şi în care era adoptată revoluţionara "metodă dialogată", pe bază de întrebări şi răspunsuri. În sistemul său pedagogic, Ieronim nu separă formarea creştină de cea umană: urmarea Evangheliei trebuie să deschidă în acelaşi timp porţile cerului şi cele ale lumii.

În timp ce îngrijea bolnavii de ciumă la Somasca, lovit de aceeaşi boală, s-a despărţit pentru un timp de cei pe care îi iubea: săracii şi bolnavii. Era 8 februarie 1537. Într-un testament făcut înainte de a muri sintetizează experienţa sa spirituală şi un itinerar de viaţă creştină: "Urmaţi drumul Crucifixului. Nu iubiţi lumea. Iubiţi-vă unii pe alţii. Slujiţi-i pe săraci".

A fost canonizat în anul 1767, fiind amintit de calendarul roman la 8 februarie. În anul 1928 a fost proclamat patron al orfanilor şi al tineretului abandonat. Este protector al oraşelor Trevisio şi Veneţia.

Într-un mesaj adresat cu ocazia anului jubiliar părintelui Franco Moscone, actualul superior general al Clericilor Regulari Somaschi, Papa Benedict al XVI-lea a scris: "Creşterea noilor generaţii este necesar să fie alimentată nu doar cu noţiuni culturale şi tehnice, ci mai ales de iubirea care învinge orice individualism şi egoism… Exemplul luminos al Sfântului Ieronim Emiliani ajută la a pune la inimă orice sărăcie a tineretului nostru, morală, fizică, existenţială, şi înainte de toate sărăcia de iubire, care este rădăcina oricărei serioase probleme umane".