O nouă carte de predici la duminicile de peste an

Semnalăm cu bucurie faptul că literatura omiletică românească a înregistrat recent o nouă carte de predici, publicată de cunoscutul părinte profesor Stelian Tofană, titular al disciplinei Noului Testament, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj‑Napoca.

Volumul beneficiază de un cuvânt cald de binecuvântare din partea Înaltpreasfințitului Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, din mesajul căruia selectăm: „Părintele profesor dr. Stelian Tofană încearcă să‑i sensibilizeze pe oamenii veacului postmodern să înţeleagă şi să pună în practică Evanghelia lui Iisus. Şi face lucrul acesta răspunzând exigenţelor actuale… Clujenii sunt familiarizaţi cu modul de abordare a problemelor esenţiale de către părintele profesor dr. Stelian Tofană din predicile de la Catedrală, din emisiunile Radioului «Renaşterea» şi din conferinţele publice, care au mare impact” (p. 11).

Cum era de aşteptat de la un specialist în studii biblice, predicile au în conţinut, cu prioritate, exegeze la pericopele evanghelice duminicale, într‑o fericită contextualizare, pe de o parte, în vremea propovăduirii Mântuitorului, pe de alta, în contemporaneitate. Modalitatea de principiu a redactării predicilor este enunţată de însuşi părintele autor în prefaţa cărţii: „Modul de abordare a textului (evanghelic, n.n.) este unul simplu: 1. Contextualizarea celor relatate de către Evanghelişti; 2. Analiza textului biblic din perspectiva relevanţei lui exegetice şi accentuarea mesajului său pentru omul de azi; 3. Unele referinţe bibliografice în note de subsol… (p. 16).“

Predicile sunt distribuite, calendaristic, în şase capitole, după cum urmează: I. Învierea Domnului (duminicile Penticostarului); II. Pogorârea Sfântului Duh – Rusaliile (duminicile după Rusalii); III. Sfânta Cruce (duminica dinaintea şi după Înăl­ţarea Sfintei Cruci); IV. Naşterea Domnului (duminica dinaintea şi după Naşterea Domnului); V. Botezul Domnului (duminica dinaintea şi după Bobotează); VI. Perioada Triodului (duminicile acestei perioade liturgice). În total, 55 de predici.

Cu acest volum, părintele Tofană se înscrie, practic, în şirul altor distinşi profesori români biblişti care au publicat în ultima vreme diferite cărţi de predici axate pe analiza textului scripturistic, cum sunt, de pildă: părintele Vasile Mihoc (Predici exegetice la duminicile de peste an, Ed. ,,Teofania”, Sibiu, 2001; Meditaţii la Evangheliile Duminicilor Triodului şi Penticostarului, Ed. „Teofania”, Sibiu, 2003; Cuvinte ale credinţei şi ale bunei învăţături, Ed. „Oastea Domnului”, Sibiu, 2015), părintele Petre Semen (Tâlcuiri evanghelice, vol. 1, Ed. „Trinitas”, 2008), părintele Constantin Coman, Dreptatea lui Dumnezeu și dreptatea oamenilor, Ed. Bizantină, București, 2010, şi părintele Leon Arion, Predici la pericopele Apostolului duminical, Ed. Inst. Biblic şi de Misiune al BOR, 2005.

În structura fiecărei predici remarcăm câteva momente specifice: titlul (care indică, de fapt, tema predicii), pericopa evanghelică a zilei, exegeză biblică pe text, formulări ale mesajului/ mesajelor, cu îndemnuri morale. Remarcabile sunt, totodată, cele 4‑5 sugestii pentru alte subiecte legate de duminica respectivă, sub genericul „Alte teme spre reflecţie din Evanghelia/ parabola Evangheliei”, bine‑venite pentru a permite strategii omiletice variate, de la an la an. Iar notele de subsol şi lista bibliografică finală dovedesc o documentare temeinică. În acelaşi timp, o largă deschidere faţă de predicatorii altor confesiuni, ca bun exemplu pentru noi toţi: să nu avem reţineri ori complexe în utilizarea literaturii omiletice din spaţiul apusean, atâta vreme cât ceea ce preluăm nu afectează dogma şi susţine misiunea noastră ortodoxă. În acest sens, considerăm deosebit de realist dictonul: „Quidiquid bene dictum est ab ullo, meum est” (Orice a fost bine spus de cineva, îmi aparţine).

Predicile nu includ formule de adresare, nici nu par a fi construite după planuri „clasice”, în care să se distingă introducerea, tratarea şi încheierea, autorul lăsând libertate beneficiarilor să puncteze sau nu aceste momente, de la caz la caz. Mai mult, părintele profesor opinează că astfel de construcţii, ca şi împărţirile predicilor pe genuri, ar fi superflue, scolastice şi sterile. Iată ce ne spune, în acest sens: „Din punctul meu de vedere, toată această preocupare riscă să risipească atenţia şi nu să o capteze; să îngreuieze urmărirea ideilor şi nu să o faciliteze. Nu sunt în măsură să dau lecţii specialiştilor, şi nici nu vreau astfel de idei a fi ghid pentru preocupări omiletice, ci ele sunt expresia unei convingeri personale, clădită pe o experienţă de amvon, de misiune, nu de puţini ani. Cred că împărţirile sofisticate ale predicilor în: omilii, predici tematice, panegirice, necroloage etc., fiecare urmând o construcţie omiletică specifică, adesea extrem de sofisticată, au mai mult darul să complice mesajul, decât să‑l simplifice în însuşirea lui…” (p. 15). În bună măsură, suntem de acord cu părintele profesor, în sensul că predicile de azi nu trebuie încorsetate în scheme scolastice ori construcţii sofisticate. În acelaşi timp, suntem de părere (şi nu e rău, cred, să avem şi opinii diferite) că creionarea unui plan prealabil, simplu, nu complicat, desigur, poate fi de mare sprijin, mai ales pentru predicatorul începător. Evident, un plan simplu va fi întotdeauna flexibil, adaptabil, dar extrem de util pentru a urmări un fir logic. Iar distribuirea predicilor pe genuri, consemnată în tradiţia noastră omiletică, nu încurcă nicicum lucrurile, dimpotrivă, aşa cum surprinde foarte bine un cunoscut adagiu latin: „Bene docet, qui bene distinguit” (Învaţă bine cel care distinge bine). În caz contrar, predicatorii mai puţin experimentaţi riscă să alcătuiască „predici la toată trebuinţa…”, cum se spune adesea, cu trist umor.

De altfel, părintele coleg însuşi ne face dovada, în toate cele 55 de predici, că urmăreşte permanent un fir logic, că se încadrează în genul omiliei tematice şi că are un plan sistematic al expunerii, chiar dacă este invizibil, discret şi „atipic”. Înainte de a încheia, remarcăm şi forma excepţională în care a fost tehnoredactat volumul: copertă durabilă, vizibilitate bună a textului, cu spaţieri şi alineate corespunzătoare etc.

Îl felicităm şi‑i mulţumim pentru efortul remarcabil de a ne oferi o carte atât de utilă, cu urarea de sănătate, mulţi ani şi spor, spre a redacta şi a tipări cât mai curând şi celelalte predici, la sărbătorile Maicii Domnului şi la sfinţi, pe care ştim că le are în pregătire.