Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei O nouă şansă

O nouă şansă

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Repere și idei
Un articol de: Ion Armași - 22 Mai 2013

De multe ori primim o nouă şansă în viaţă. Simţim că ne afundăm în mlaştina ispitelor sau nevoilor lumeşti şi nu reuşim să identificăm, prin forţe proprii, soluţii care să ne salveze. Atunci apare ceva sau cineva care pare să acţioneze butonul restart al vieţii noastre, dându-ne forţa, resursele, uitarea, curajul de care avem nevoie. Uneori ni se pare că am fost salvaţi de o minune. Alteori suntem prea ocupaţi de ce urmează, în viaţa noastră restartată, ca să mai reflectăm ce şi cui datorăm.

Pilda slăbănogului, care se citeşte în Duminica a IV-a după Paşti, este un mijloc prin care Mântuitorul transmite mai multe mesaje destinate organizării temeinice a vieţii creştine. Toate palierele de interpretare a pericopei evanghelice dezvăluie aspecte egal valide, care coexistă în viaţa noastră. Ce trebuie reţinut la o atentă lectură este îndemnul Mântuitorului: „De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău“. Acesta se traduce în viaţa noastră de zi cu zi prin comandamentul suprem al raportării corespunzătoare la divinitate.

Astfel, este necesar să identificam corect binefăcătorul: în toate momentele grele din viaţă când primim în mod nesperat sprijin, prin aproapele nostru, prin circumstanţe favorabile şi coincidenţe fericite sau prin puterea de a îndura şi a trece cu bine peste încercări, Cel care ne oferă gestul salvator este Însuşi Dumnezeu. Este necesar să ştim cum putem să-I mulţumim: convertirea la o viaţă fără de păcat, respectarea preceptelor moralei creştine, preocuparea pentru îndreptarea morală şi comportamentală. Este necesar să fim conştienţi de sancţiunea aplicabilă celui care nu respectă îndemnul: „ceva mai rău“ decât starea iniţială, de vieţuire fără Dumnezeu, fără sprijin, fără acces la mântuire este aproape de neconceput. I se spune generic „iad“ şi a primit nenumărate definiţii, înfricoşătoare, impresionante, dar, cu siguranţă, neconcludente, căci sancţiunea de care vorbeşte Mântuitorul se produce în viaţa de apoi.

Avem aşadar datoria de a conştientiza prezenţa şi lucrarea sfinţitoare a lui Dumnezeu în viaţa noastră şi să ne conformăm atitudinea faţă de noi înşine şi faţă de semenii noştri în spiritul Evangheliei. Am primit o nouă şansă la mântuire prin jertfa Mântuitorului Hristos. Să ne folosim de ea pentru a ne putea bucura, ca odinioară Sfinţii Apostoli, de întâlnirea cu Hristos Cel înviat.