O trainică „punte” de hârtie

La scara istoriei, 15 ani nu înseamnă mare lucru, dar când este vorba de presa scrisă din România, domeniul cel mai lovit al anilor de după 1989, fie de revoluția tehnologică și apariția internetului, fie de diverse interese financiare sau politice, 15 ani de apariție neîntreruptă, în regim de cotidian, reprezintă o performanță remarcabilă.

„Ziarul Lumina” a intrat în circuitul publicistic în 2005, oarecum la sfârșitul unei perioade de mare efervescență pentru ziarele din România. Anii de dinamism ai presei scrise au început în 1990, anul în care se lansează sumedenie de publicații care tratează subiecte interzise până atunci.

Interesul cititorilor pentru ziarele de pe tarabă, cu coperte senzaționale și titluri cu litere de o șchioapă, dar și concurența acerbă dintre publicații îi făceau pe ziariști să caute cu înfrigurare cele mai inedite subiecte pe teme dintre cele mai diverse, să scormonească după personaje cu povești de viață ieșite din comun, să încerce să aducă în redacție relatări ale unor întâmplări fabuloase care să uimească editorul și să facă vânzări ziarului.

Dintr-un singur domeniu tolba jurnaliștilor era, în acei ani, mai mereu goală: cel care ținea de universul interior al omului, de credință, de viața parohială sau monahală, de lumea profundă a Bisericii. Membrii clerului aveau mari reticențe în a sta de vorbă cu trimișii redacțiilor unor ziare generaliste, dar al căror tiraj depindea de cât de șocant era materialul de deschidere de pe prima pagină. La rândul lor, reporterii, mulți dintre ei educați în anii ateismului metodic și ideologizant, practicat de regimul comunist, aveau complexul necunoașterii termenilor religioși și mari dificultăți inclusiv în a se adresa cu apelativul corect clericilor, ceea ce le punea din start piedici în abordarea și documentarea subiectelor tangente cu lumea bisericească.

În acest context, apariția „Ziarului Lumina” a pus mass-media într-o nouă perspectivă și a detensionat întrucâtva relația dintre presa scrisă laică și reprezentanții Bisericii. Contactul cu un nou mod de a face presă și cu jurnaliști care vor să-și informeze onest cititorii și care nu evită știrile „de bine” a creat, încetul cu încetul, o deschidere a slujitorilor Bisericii către eforturile redactorilor aplecați spre punerea în pagină și a faptelor bune, și a activităților sociale sau culturale, și a personalităților-reper ale teologiei ortodoxe. A creat o punte invizibilă prin intermediul căreia atât teologii, cât și jurnaliștii și-au atins, până la urmă, scopul cel mai important, acela de a pătrunde în casele și în sufletele cititorilor.

Pe de altă parte, faptul că Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, pe vremea păstoririi ca Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, a demarat proiectul „Ziarului Lumina” cu un nucleu redacțional format din jurnaliști laici a dat câteva semnale importante. Unul ar fi că Biserica Ortodoxă Română dă valoare presei și rolului important pe care îl are în societate, iar altul că înalții ierarhi sunt conștienți că jurnalismul se poate face și în cheie creștină. Mai mult decât atât, acei membri ai breslei care își fac meseria la cele mai înalte standarde ale eticii jurnalistice merită prețuire și respect, iar Biserica are ușile deschise pentru laicii de bună-credință, din orice domeniu de activitate ar proveni ei.

În decursul celor 15 ani care au trecut, iată, de la acel moment, „Ziarul Lumina” a trecut prin transformări ale statutului său, din ziar de reportaje, informații și comentarii redactat din perspectivă creștină în publicație statutară a Bisericii Ortodoxe Române, prin momente dificile de criză economică, dar și prin îmbogățiri ale echipei redacțio­nale, regândiri ale structurii editoriale sau extinderi prin intermediul edițiilor regionale. În tot acest timp, a reușit să rămână fidel jurnalismului de calitate, fiind, ca să luăm doar un exemplu, printre puținele publi­cații în care se mai pot citi interviuri și reportaje scrise ca la carte.

Altfel spus, „Ziarul Lumina” a izbutit să fie, așa cum îl numea Patriarhul Daniel, „o prezență luminoasă în presa românească, o sursă de informație obiectivă și echilibrată”, ceea ce nu e la îndemâna oricui. Priviți, doar, puțin în jur!