Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
O viață dedicată slujirii Bisericii și aproapelui
Sunt oameni cărora, cunoscându-le faptele și viața, ar trebui să le ridici statui în sufletul tău. Paradoxal, însă, exact despre asemenea oameni, deși crezi că poți vorbi mult și frumos, în cele din urmă constați că simpla rostire a datelor lor biografice reușește să spună mai mult și mai concis despre verticalitatea, dăruirea și jertfa lor decât un gândit, visat și elaborat discurs. Părintele Victor Frangulea face parte din această categorie rară de oameni.
Părintele Victor Frangulea, slujitor la Biserica Popa Nan din București, împlinește pe 11 februarie 80 de ani. Sfinția sa s-a născut în 1939, în comuna Chiojdeanca, județul Prahova, și și-a dedicat viața în întregime Bisericii.
După absolvirea școlii generale, și-a continuat studiile la Seminarul Teologic din Curtea de Argeș, apoi la Seminarul Teologic din București. Este și absolvent al Liceului „Mihai Viteazul” din Capitală, cursuri fără frecvență. Între 1959 şi 1963, a urmat cursurile Institutului Teologic din București, obținând licența la disciplina Muzică bisericească, după care a urmat cursuri de pregătire la Conservatorul Ciprian Porumbescu, iar în anul 2003 și-a susținut doctoratul cu teza „Profesorul Protopsalt Ion Popescu-Pasărea”, sub coordonarea pr. prof. Nicu Moldoveanu.
Dascăl de vocație, a predat muzica bisericească la Seminarul Teologic din București, consacrându-se la Seminarul Teologic „Neagoe Vodă” din Curtea de Argeș. A continuat activitatea didactică la Facultatea de Teologie din București și la Facultatea de Teologie din Târgoviște. În tot acest timp, a format generații de elevi și studenți, instruind și conducând coruri, predând cursuri de muzică psaltică la mănăstirile Cernica, Țigănești, Sitaru, Râmeț (unde a compus și slujba Sfântului Ghelasie) și Pasărea, unde, timp de zece ani, a organizat și dirijat corul maicilor, activitate care a culminat cu participarea, în anul 1999, la Festivalul de muzică sacră de la Czestochowa, în Polonia.
Activitatea dirijorală a fost o preocupare continuă a părintelui. A debutat ca dirijor al studenților teologi în vremea studiilor, continuând apoi ca dirijor al Corului Seminarului Teologic, al Corului Cadrelor Didactice din Curtea de Argeș, dirijor de coruri de biserică, dirijor secund și apoi principal al Coralei Preoților din București, dirijor al corului studenților teologi ai Facultăților de Teologie din București și din Târgoviște. Activitatea muzicală, pedagogică și artistică a sfinției sale se completează cu preocuparea pentru repertoriul muzical bisericesc. În acest sens, a compus cântări bisericești polifonice, a armonizat colinde culese de la Mănăstirea Râmeț, a fost membru în comisia de alcătuire, transcriere și diortosire a cântărilor bisericești pentru cunoscuta colecție Cântările Sfintei Liturghii și alte cântări bisericești, iar apoi, pentru Utrenier, Vecernier, Catavasier și Cântările Penticostarului. Dar activitatea didactică și muzicală s-a împletit armonios și cu lucrarea preoțească.
În toamna anului 1977, a fost numit preot paroh la Parohia Popa Nan, calitate în care a refăcut biserica, distrusă în bună parte de cutremurul din 1977, a reabilitat pictura, readucând sfântul locaș, cu ajutorul unor parohii bucureștene și cu sprijinul jertfelnic al enoriașilor parohiei, la frumusețea cea dintâi. Lucrarea administrativ-gospodărească a fost și ea o preocupare permanentă a părintelui. Astfel, au fost realizate încălzirea centrală, pavarea cu marmură a pardoselii și a treptelor de la intrare, amenajarea curții bisericii, montarea aparatelor de aer condiționat, realizarea de mobilier nou în Sfântul Altar și refacerea învelitorii bisericii.
La parohie, părintele nu a despărțit lucrarea preoțească de cea pedagogică. Deși biserica era ruinată, a organizat un cor mixt, continuând tradiția sfântului locaș, având o grijă permanentă pentru acest aspect al cântării în biserică. Din 1977 până astăzi, biserica are propriul cor, al cărui suflet este însuși părintele, un model de preot bisericaș, care spune deseori că „oamenii care vin la biserică vor să găsească un preot în biserică”. De aceea, zilnic, părintele Frangulea vine la biserică, dând sens lucrării zilnice a preotului slujitor.
Pentru activitatea desfășurată, părintele Victor Frangulea a fost răsplătit cu rangul de iconom stavrofor, distins cu Crucea Patriarhală, iar Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, i-a acordat Ordinul „Sfinții Împărați Constantin și Elena” pentru clerici.
La ceas aniversar, citându-l pe vrednicul de pomenire Justinian, Arhiepiscopul Maramureșului, care spunea: „Când un om reușește să iubească, în adevăratul înțeles al cuvântului, se îndumnezeiește, devine asemenea cu Dumnezeu”, noi, foşti elevi şi studenţi, ucenici, prieteni, slujitori şi enoriași ai Bisericii Popa Nan, credem că sfinția sa ne iubește în adevăratul sens al cuvântului, îndumnezeindu-se, îndumnezeindu-ne!
Întru mulți ani, părinte drag!