Omul deștept nu ia muntele în piept

Suntem adesea înclinați să considerăm confuzie, piedică sau nereușită supărătoare tot ce nu se înscrie în scenariul nostru, în modul nostru de a programa viața și viitorul. Mintea trufașă s-a obișnuit să calculeze și să planifice totul dinainte, iar în situațiile neprevăzute ne îndeamnă să ne opunem activ pentru a adapta situația la calculul nostru. Rezultatul este că adunăm singuri o mulțime de piedici în calea noastră. Cu adevărat, nu există dificultăți pe care să nu ni le putem crea singuri.

Ei bine, tocmai aici trebuie să o lăsăm mai moale. Atunci când nu putem acționa eficace asupra obstacolului, să nu ne zdrobim fruntea nici de aspra stihie a naturii, nici de zidul surzeniei omenești, nici de podeaua de piatră a bisericii. Să ne cruțăm fruntea!

Omul deștept nu ia muntele în piept, ci-l ocolește, spune înțelepciunea populară. E o prostie să încerci să schimbi albia și cursul râului. Trebuie să conducem râul, nu barca. De aceea, câteodată este bine să lăsăm liberă curgerea râului, prinzând valul. Există două tipuri de încercări și de schimbări care ne răpesc liniștea. Unele nu sunt sub stăpânirea noastră, pe altele le putem controla măcar în parte. „Nu poți opri păsările necazului să zboare deasupra capului, spune un proverb chinezesc, însă le poți împiedica să-și facă cuib în părul tău.” Dacă nu suntem în stare să îmblânzim vântul, va trebui să-l înfruntăm, îmbrăcându-ne mai gros.

Un discipol se plângea maestrului său: „Am obosit, viața este grea. Ce să fac?” Maestrul a pus pe foc trei vase cu apă. În primul a aruncat un morcov, în al doilea un ou crud, în al treilea puțină cafea. După ce le-a lăsat pe toate să fiarbă, a scos din apa clocotită morcovul, oul și a turnat într-o ceașcă cafeaua.

„Ce s-a schimbat?” a întrebat el. „Toate au fiert.”

„Asta numai în aparență. Uită-te mai bine; morcovul tare a devenit moale și maleabil, oul, lichid în interior și fragil a devenit tare. Pe dinafară au rămas la fel ca înainte, deși apa le-a schimbat structura. La fel e și cu oamenii, cei care par puternici și viteji se pot pierde cu firea, pe când oamenii ce par necăjiți și vulnerabili pot căpăta tărie.”

„Dar cafeaua?” s-a interesat discipolul.

Acesta este lucrul cel mai curios: cafeaua s-a împrăștiat total în mediul ce era nou și ostil, prefăcând apa obișnuită într-o băutură aromată. Există oameni care nu se pleacă sub această lume, ci trasfigurează orice situație și extrag din ea o bogată experiență.