Omul e acelaşi

Vă propun astăzi o meditaţie asupra relaţiei dintre conducător şi supuşi. Ea constituie de fapt introducerea operei „Ora de seară a unui sihastru“ scrisă de Heinrich Pestalozzi, unul din marii pedagogi pe care i-a avut Europa.

Omul e acelaşi, fie că stă pe tron, fie că se adăposteşte la umbra unui acoperiş de frunze. Omul? Oare ce este el în esenţa sa? De ce nu ne-o spun înţelepţii? Pentru ce spiritele luminate nu dezvăluie adevărul asupra neamului omenesc? Până şi ţăranul care are nevoie de animalul său, nu caută să-l cunoască? Nu observă păstorul felul de a fi al oilor sale?

Şi voi, voi care aveţi nevoie de om şi spuneţi că-l ocrotiţi şi îl satisfaceţi, vă daţi şi voi osteneala ţăranului pentru animalul său? Aveţi şi voi grija păstorului pentru oile sale? Este oare înţelepciunea voastră o cunoaştere a neamului vostru, iar bunătatea voastră este bunătatea păstorilor luminaţi ai poporului?

Ce este omul, ce-i trebuie, ce-l înalţă şi ce-l coboară, ce-l întăreşte şi ce-l slăbeşte - aceasta este trebuinţa păstorilor popoarelor şi nevoia omului din colibele cele mai sărace.

Pretutindeni simte omenirea această trebuinţă. Pretutindeni năzuieşte ea prin muncă şi eforturi să se ridice mai sus. De aceea, generaţiile ei se ofilesc nemulţumite, şi omenirea, în cea mai mare parte a ei, îşi doreşte sfârşitul zilelor, deoarece în realizarea scopurilor, ea n-a fost satisfăcută. Capătul ei nu este coacerea perfectă a fructelor de sezon, pe care le lasă să cadă după misiunea împlinită în liniştea iernii.

Adevărul este cel care-l satisface pe om în adâncul sufletului, îi dezvoltă forţele, îi înseninează zilele şi îi procură ani de fericire. Tu, mulţumire a fiinţei noastre, tu binecuvântare a existenţei noastre, tu nu poţi fi un vis. A te căuta pe tine şi a scruta spre tine, acesta este scopul şi menirea omenirii, căci tu eşti trebuinţa mea şi imboldul fiinţei mele intime de a te căuta, tu eşti scop şi menire a omenirii. (Adaptare de Augustin Păunoiu după un fragment din vol. J.H. Pestalozzi, „Texte alese“, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1965)