Omul împotriva umanităţii

Am ajuns printr-un fel de întâmplare pe pagina de internet a unei organizaţii care, prin simpla ei existenţă, nu face decât să jignească restul omenirii. Deşi pagina e aberantă ca mesaj, un detaliu din conţinutul ei m-a uimit şi m-a făcut să rămân câteva clipe nemişcat, ca atunci când te afli în faţa unui miracol: am văzut cum creşte populaţia Terrei. Pe situl www.optimumpopulation.org puteţi vedea şi dumneavoastră un contor al naşterilor estimate că se realizează în fiecare moment pe planetă. Trei naşteri într-o secundă! Privind cifrele cum curg pe ecran, ai sentimentul complet neaşteptat că te afli în faţa unui miracol de proporţii uriaşe. Între momentul când am deschis pagina şi clipa în care am închis-o, omenirea se îmbogăţise deja cu câteva zeci de noi membri. World Population Clock derulează în fiecare clipă creşterea estimată a numărului de locuitori ai planetei, fără încetare.

La pagina respectivă m-a trimis un articol din presă care-l cita pe un notoriu specialist în planificare familială, John Guillebaud. Respectivul, care este profesor universitar la Londra, făcea un apel la toate familiile din lume, cerându-le nici mai mult nici mai puţin decât să înceteze a mai naşte copii. „Copiii poluează“, spune indirect arogantul britanic, care oferă în plus şi ceva statistici: el spune că, dacă o familie evită să dea naştere unui copil, contribuie la prevenirea poluării planetei într-o proporţie echivalentă cu emisiile de carbon ale unui avion care face 620 de zboruri dus-întors Londra-New York! Organizaţia pe care acest om o conduce are scopul declarat de a milita pentru reducerea populaţiei Pământului până la limita unui miliard de locuitori, din cele 6,8 miliarde câţi sunt acum. Argumentul de la care se pleacă este cel al estimărilor privind creşterea numărului de locuitori ai planetei, estimări considerate alarmante. Planeta va intra în incapacitatea de a face faţă consumului de resurse la care va fi supusă de către această populaţie în permanentă extindere numerică. În anul 2050, numărul locuitorilor Pământului va fi de 9,2 miliarde. Omenirea va cotropi orice zonă locuibilă, aşa cum o colonie de bacterii umple orice suprafaţă a obiectului pe care este localizată. Asemenea microorganismelor, oamenii vor consuma tot, şi vor descoperi după aceea că nu mai au cum să supravieţuiască. Momentul acela este considerat clipa fatală, situaţia fără scăpare pe care este mai bine să o anticipi şi să te fereşti de ea decât să o trăieşti.

Care-i, de fapt, problema în analiza celor de la Optimum Population? Este sau nu este o problemă faptul că omenirea se înmulţeşte atât de mult? Alarmarea lor se întâlneşte, de fapt, cu o îngrijorare contrară ca sens: aceea care vorbeşte despre îmbătrânirea fără precedent a popoarelor occidentale. În fapt, îngrijorarea are ca obiect procesul de înlocuire a francezilor, germanilor, spaniolilor, britanicilor, cu tineri proveniţi din alte continente şi din alte culturi. Natalitatea creşte în zonele sărace şi foarte sărace ale globului, acolo unde sunt foarte frecvente bolile de toate tipurile şi mai ales maladiile care nu lasă nici o speranţă - SIDA fiind cea mai cunoscută dintre ele. Perspectiva unei omeniri foarte abundente alcătuită în principal din acest tip de populaţie este, poate, de natură să ridice serioase semne de întrebare. Proiectele umanitare şi de asistenţă economică, socială, medicală şi educaţională pentru continentele grav dezavantajate sunt, deci, de o esenţială importanţă. Sesizarea fenomenului ar trebui să conducă la o solidarizare a puterilor mondiale, în sensul ameliorării prezentului şi a construirii unui viitor în care resursele planetei să fie înţelept şi proporţional distribuite. O astfel de omenire poate supravieţui fără probleme pe o planetă a cărei diversitate biologică şi capacitate de regenerare sunt absolut miraculoase.

Acestea sunt soluţiile, exprimate grosier, ale problemei creşterii populaţiei Terrei. Dar în loc să militeze pentru atingerea acestei stări de corectare a dezechilibrelor, ce face domnul J. Guillebaud şi organizaţia sa? Se apucă să ne spună că ar fi bine să ne abţinem de a face copii, pentru că suntem cam mulţi şi am pierdut controlul! Să facem deci bine şi să ne oprim, că oricum trăim degeaba şi emanăm anual, fiecare dintre noi, gaze de seră cât un avion cu reacţie care face câteva milioane de kilometri.

Nu ştiu ce cred alţii, dar eu personal mă simt jignit atunci când sunt comparat cu un motor uzat, fie el şi de avion transatlantic. Cred că profesorul britanic, oricât va fi fiind el de reputat, este cel care face în mod maladiv umbră pământului, şi ar trebui ca, în lumea asta deja poluată, să ne scutească de ideologia complet dezaxată pe care o propune. În galeria ideilor bizare ale omenirii se înghesuie şi aceasta, concurând cu maxim succes la situarea în topul lor.