Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei Opţiunile şi fericirea

Opţiunile şi fericirea

Un articol de: Nicolae Dima - 30 Mai, 2009

O întrebare privind nivelul de fericire pe care îl atingem în fiecare zi poate părea deplasată în aceste luni de criză economică. În astfel de vremuri, poate părea mult mai firesc să ne punem problema supravieţuirii financiare, iar dacă acest fapt are drept consecinţă scăderea nivelului nostru de confort sau de mulţumire privitor la nivelul de trai, asta este explicabil: la vremuri grele, sacrificiul este de la sine înţeles.

Teribil de surprinzător pentru unii este însă să descopere că, deşi puterea de cumpărare s-a redus, deşi greutăţile sunt mai mari şi mai multe, deşi nimic nu pare să meargă bine, totuşi viaţa noastră ne oferă mult mai multă satisfacţie la nivelul simplu decât înainte. Pe scurt, deşi paradoxal, criza financiară ne obligă să redescoperim lucrurile simple şi frumoase la care renunţaserăm sau de care nu mai aveam timp atunci când eram prea ocupaţi să consumăm multele posibilităţi oferite de o anumită creştere a veniturilor. Chestiunea este mai adâncă decât pare. Ea dezvăluie diferenţa mare dintre a-ţi permite un anumit lux şi a te şi bucura de el. Atingerea unui nivel mai înalt de bunăstare nu este egală cu atingerea unui nivel superior de fericire sau împlinire.

De problema aceasta se ocupă în Statele Unite psihologul Barry Schwartz, profesor la un colegiu din Pennsylvania. În 2004 a publicat o carte care se numeşte „Paradoxul opţiunii: De ce mai mult înseamnă mai puţin“. Teza sa este complicată, iar argumentaţia este greu de sistematizat. Totuşi, premisele principale sunt că autonomia şi libertatea de a alege sunt fundamentale pentru binele fiinţei umane şi că alegerea sau opţiunea este fundamentală pentru autonomie şi libertate. Cu toate acestea, constatarea sociologilor este că, deşi astăzi omul de rând are la dispoziţie mai multe posibilităţi de a alege ca niciodată, totuşi nu pare a beneficia pozitiv de acest lucru.

Care e problema?

Problema pare a fi aceea că nevoia de a alege îl forţează pe omul de astăzi să dedice mult timp şi foarte multă energie pentru a opta. Acţiunea în sine, de a face opţiunea pentru un lucru sau altul, este energofagă, dată fiind multitudinea variantelor aflate la dispoziţie. În egală măsură, ea este derutantă, în sensul că atenţia este deturnată de la preocuparea de a ne bucura de obiectul alegerii noastre spre acţiunea în sine de a opta. Unul dintre cele mai bune exemple este acela al telecomenzii: teoretic, ea te ajută să alegi cu mai multă uşurinţă un canal tv sau altul, fără să trebuiască să te deplasezi până la butoanele de pe carcasa televizorului. Dar, atunci când ai telecomanda în mână, de fapt, operezi mental cu suita incredibil de diversă a programelor tv pe care le recepţionezi. Deşi ar trebui să fii preocupat de a urmări un film sau o emisiune pe un canal care să-ţi convină, de cele mai multe ori treci de la un canal la altul, hipnotizat de nenumăratele opţiuni pe care le ai - şi pe care ai obsesia de a le accesa aproape simultan. Acţiunea de a opta se transformă într-o activitate în sine, iar rezultatul este o lipsă de satisfacţie.

Care este soluţia?

E greu de spus. Diversitatea produselor la care ai acces pe piaţa liberă nu poate fi restrânsă, aşa încât chiar banala activitate de a cumpăra pâine sau lapte se transformă într-un complicat demers de studiere a etichetelor celor 25-30 de tipuri de pâine pe care le găseşti pe rafturile unui magazin mare. Totuşi, libertatea de a opta va fi restrânsă de chingile unui portofel mai puţin plin, portofelul de criză. De aici o consecinţă neaşteptată: faptul că nu ne mai permitem abuzuri financiare s-ar putea să ne readucă la gesturile fireşti, dar pline de omenie şi deci de bucurie, aşa cum ar fi întâlnirea cu prietenii, ospitalitatea, dialogul, lectura, rugăciunea. Dacă pierderea sau lipsa bunăstării economice te poate duce la depresie, la deznădejde şi chiar la ilegalităţi, tot ea te poate duce la redescoperirea lucrurilor valoroase ale vieţii.

Lista activităţilor valoroase, accesibile şi aducătoare de bucurie este pentru fiecare om diferită. Principiul însă rămâne: mai puţină grijă pentru consum, mai multă atenţie pentru viaţă. Ieşirea din criză - orizont încă îndepărtat - va verifica dacă este o lecţie învăţată pe termen lung sau doar o strategie de supravieţuire pentru moment.