„Orânduiala slujbei Sfinților Împărați Constantin și Elena” de la 1696

Tipărirea cărţilor de cult ortodoxe (în limbile clasice sau în cea vernaculară) și a lucrărilor dogmatice, apologetice, encomiastice a contribuit la consolidarea Ortodoxiei în Ţările Române şi în toată lumea ortodoxă. Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu era pe drept numit protectorul întregului Răsărit, prinţul culturii şi urmaşul împăraţilor de odinioară, în demersul său spiritual fiind constant sfătuit şi sprijinit de Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul.

Prima tipăritură din Ţările Ro­mâ­ne al cărei conţinut se referă doar la Sfinţii Constantin şi Elena este Orânduiala slujbei în 21 al lui mai la zioa Sfinţilor slăviţi, şi de asemenia cu apostolii mari îm­pă­raţi Constantin şi Elena, acum întâiu osebi tipărit sloveneşte, cu voia prea luminatului, şi înălţatului Domn, a toată Ţara Rumănească Ioan Constandin B(rânco­veanu) Basarab Voevod, în vremea păstoriei Prea sfinţitului kir Teodosie, mitropolitul Ţărâi, şi exarhu laturilor. La anul dela Hristos 1696. februarie 6. În Snégov.

Volumul este de format in 4° (14 cm X 19,5 cm) are trei file nenumerotate la început, la care se adaugă patruzeci şi două numerotate. Textul este imprimat cu cerneală roşie şi neagră, pe hârtie groasă, de calitate, iar legătura este executată în piele împodobită cu ornamente aurite, tranşele fiind, de asemenea, vopsite cu aur. Această ediţie de lux a avut un tiraj limitat, cu puţine exemplare, din care astăzi se cunosc în ţară doar patru. Trei se află la Biblioteca Academiei Române (din care unul foarte uzat, provine de la Hurezi) şi unul se păstrează în Biblioteca Sfântului Sinod.

Lucrarea cuprinde o prefaţă (ff. 1‑2 nenum.) adresată comanditarului, voievodul Constantin Brâncoveanu, semnată de către Mihail (Iştvanovici tipograful). Această prefaţă ne furnizează informaţii preţioase cu privire la evlavia domnitorului pentru Sfinţii, cu apostolii asemenea, creştinii împăraţi Constantin şi Elena, către care Domnul era cuprins cu dragostea.

Cărticica a apărut în 1696, când Mănăstirea Hurezi era de­săvârşită, ea fiind casă dumnezeiască rîdicată întru numele lor (al Sfinţilor Împăraţi). Tot această broşură era şi pârgă şi roadă noao a meşteşugului tipografiei, căci inaugura şi tiparniţa de la Mănăstirea Snagov adusă de la Mitropolie în 1694, cu purtarea de grijă a cinstitului părinte şi îndurat dascăl, Antim Ivireanul.

Cartea dedicată Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena conţine slujba Vecerniei (pp. 1‑11), Utrenia (pp. 12‑28, între paginile 20‑23 fiind inclus Sinaxarul), cântări şi indicaţii tipiconale pentru slujba Sfintei Liturghii (pp. 28‑31), iar la final a fost aşezat Cinstitul Paraclis cătră sfinţii şi de asemenea cu apostolii de Dumnezeu încununaţi împăraţi Constantin şi Elena (pp. 33‑42).

Cartea se încheie cu o notiţă care precizează: Paraclisul acesta ne aflându‑se la zioa sfinţilor în izvoadele greceşti, s‑au făcut sloveneşte, cu porunca Prea sfinţitului kir Theodosie mitropolitul a toată Ungrovlahiia. Şi s‑au aşezat să să cânte la zioa sfinţilor unde va fi hramul sau şi aiurea la alte biserici când va fi voia eclisiarhului sau paraclis sau la Pavecerniţe.

Obiceiul de a tipări slujba sfinţilor osebit, adică în broşură, mai fusese adoptat la Iaşi în 1685, când apărea Slujba Sfinţilor Serghie şi Vah, pentru ca în 1692 să se imprime la Bucureşti Slujba Sfintei Parascheva şi a Sfântului Grigorie Decapolitul, toate având textul în greceşte.

În Orânduiala slujbei Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, imprimată sub patronajul domnitorului martir Constantin Brâncoveanu şi cel al Mitropolitului Teodosie al Ungrovlahiei, desigur, cu osteneala ieromonahului Antim şi a echipei sale de ucenici, observăm câteva note de originalitate care particularizează tipăritura şi demersul în sine. Grafica este deosebit de îngrijită, litera - săpată cu eleganţă, dar ceea ce dă unicitate lucrării este gravura cu Sfinţii Împăraţi de la pagina 3v, reluată la pagina 32. Sub această fină gravură în care numele sfinţilor sunt redate în greceşte (ceea ce ne trimite cu gândul la o inspiraţie după modelul zugrăvit de Constantinos la Hurezi) găsim la fiecare înfăţişare câte 12, respectiv 10 stihuri encomiastice, într‑o curată şi melodioasă limbă română. Versurile introduc cititorul într‑un mic parcurs al celor mai importante fapte vrednice de glorie din viaţa Sfântului Constantin cel Mare. Remarcăm, la fel ca şi în Sinaxar, o concentrare a atenţiei asupra Sfântului Constantin şi mai puţin asupra mamei acestuia, Sfânta Elena. Faptul se încadrează firesc în intenţia editorului de a‑l pune în relaţie pe domnitorul Constantin Brâncoveanu cu patronul său bizantin. Redăm alăturat versurile aflate pe versoul celei de‑a treia file nenumerotate de la început.