Ordine în dezordine

De câte ori nu am au­zit în viața noastră sintagma „tocmai am terminat de fă­cut ordine în casă”?! După o pri­vire mai atentă, tinzi să crezi că persoana respectivă glumește și că acela e doar începutul, dar încet te liniștești și cu multă chibzuință îți dai seama că ordinea ta nu seamănă cu ordinea aceea. De fapt, sunt două ordini, nu, de fapt, sunt tot atâtea ordini câte persoane există și fiecare își aranjează camera exterioară și interioară după cum simte și trăiește.

Spun lucrul acesta deoarece și în legătura noastră cu Bunul Dumnezeu fiecare dintre noi avem o trăire unică, personală, o simțire și de cele mai multe ori nu seamănă cu cele de lângă noi.
Suntem creați de către Bunul Dumnezeu unici, și orice formă de impunere mai devreme sau mai târziu va răbufni. De când ne naștem și până mergem la Domnul suntem într-o continuă căutare. Căutarea aceasta în ceva ne caracterizează pe noi, oamenii, este parte integrantă din ființa noastră, Bunul Dumnezeu ne îndeamnă: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide” (Matei 7, 7). Dar căutările noastre și modul de abordare sunt diferite. Locul îl știm. Dorim să-l găsim pe Dumnezeu: este întotdeauna în Bise­rică! Acolo unde ne așteaptă blând și răbdător pe fiecare dintre noi.

Diversitatea aceasta a dus de multe ori la discrepanțe mari între modul de raportare la Dumnezeu și fiecăruia ni s-a părut că al nostru este cel mai bun mod, deși drumul către El a fost bătătorit de înaintașii noștri cu multe lacrimi și cu mult sânge.

Noi tot îl căutăm: în cer, în pământ, în stele, în soare, în casă, în dulapuri, în diverse pasiuni (hobby-uri), într-o continuă căutare pe orizontală. Și de cele mai multe ori uităm să-l căutăm în noi și în cel de lângă noi. Nu spun Părinții sfintei noastre Biserici că mântuirea vine prin cel de lângă noi?

Ce greu este să-l accepți pe cel de lângă tine și să înțelegi că nu este ca tine, și că numai bună­tatea și răbdarea pot să rodească, celelalte te urâțesc și te trans­formă, de multe ori fără voia ta, în ceea ce nu îți dorești să ajungi niciodată.

Rostim cu voce tare că orice început este unul al schimbărilor și cerem de jur-împrejur schim­bări în mai bine. Absolut normal și firesc, dar în care bine: al tău sau al meu sau al Lui? Al Lui! Este singurul drum adevărat!

Să pornim la drum cu binele pe care ni-L dorește Bunul Dumnezeu și nu cu acela pe care îl impunem noi.