Ordinea și curățenia

O poveste din lumea monahală vorbește despre un stareț care a intrat în chilia unui frate și, când a văzut totul ordonat și așezat cum se cuvine, i-a zis fratelui: Cât de bine arată totul. Pesemne că și sufletul tău este la fel de curat cum este încăperea în care stai. 

Același stareț a intrat la un alt frate care era dezordonat și locuia într-un spațiu haotic. Lui i-a zis: Pesemne că sufletul tău este atras neîncetat în contemplare, iar mintea ți se îndreaptă permanent către Domnul, de aceea nu dai importanță celor materiale. 

Bătrânul era un om care putea să vadă binele în orice situație. Ori, dacă binele nu era acolo, putea să îl sugereze, să arate o direcție prin care se poate ieși din rău. Avea duh de pace și nejudecare. Dar starețul nostru nu zice nici o clipă că ordinea și dezordinea sunt același lucru. ­Zice, de fapt, că există un singur caz în care dezordinea este justificată: când, pierdut în contemplare și extaz, îți desprinzi cu totul mintea de cele pământești. Altfel, spațiul în care trăiești este o imagine a așezării tale lăuntrice. 

Viziunea spirituală a vechilor părinți ne atrage atenția că gesturile se judecă împreună cu întreaga lor gestație interioară. Micile sarcini și obligații pe care le împlinim zilnic nu sunt fără de miză. Credința și conștiința cu care împlinești cele mai mici lucruri sunt reflecția lumii tale sufletești și, în același timp, ceea ce faci influențează așezarea ta lăuntrică. 

Prin urmare, începi cu lucrurile mici, dar care nu sunt în nici un caz ignorabile. Începi prin a face ordine în jurul tău. Îți cureți casa ori cel puțin un colț al ei într-o zi. Obții o mică victorie asupra haosului exterior, iar această biruință o să conteze în peisajul total al războiului spiritual pe care îl purtăm. 

Ca niște valuri mici, fiecare schimbare pe care o facem se reflectă în întreaga noastră viață. Aceasta este o mișcare ce urcă de jos în sus: de la cele mai mici și mai insignifiante acte, urcă treptat, până când întregul nostru profil ajunge să se înnoiască. 

Dar aceasta nu este singura direcție. În paralel există și o mișcare inversă. Când liniile directoare, majore, ale vieții au fost stabilite și asumate, când alegerea lui Dumnezeu a fost, pe cât este ome­neș­te posibil, făcută, lucrul acesta devine vizibil până și în cele mai mici acțiuni cotidiene. Atenția, seriozitatea, con­știința lucidă nu se referă doar la cele care au miză ultimă în biografiile noastre, ci se văd și la nivel de detaliu, în orice fapt minor. 

Conștient de fiecare acțiune, asumând fiecare gest, îți ordonezi viața, pe de-o parte, permiți alegerilor tale fundamentale să se exprime permanent.