Biografii greci relatează în scrierile lor unele amintiri despre monahii români mai puțin cunoscuți de conaționalii lor, care au trăit în a doua jumătate a secolului XX, în special în timpul regimului
14 Noi, 2024
Originile apostolice ale Bisericii Ortodoxe Române
De multă vreme, există un curent de opinie care consideră în mod greşit că evanghelizarea în România s-a făcut în limba latină prin cucerirea Daciei de către romani, iar în Evul Mediu, românii au fost reevanghelizaţi în limba slavă. Spre exemplu, în lucrarea "Catolicism şi ortodoxie românească. Scurt istoric al bisericii române unite" (de Silvestru Augustin Prunduş si Clemente Plaianu, apărută la Casa de Editură Viaţa Creştină, Cluj-Napoca, 1994, p. 16) se făceau următoarele consideraţii: "Însă, prin slavizarea cultului, Biserica românească a fost ruptă de legăturile ei fireşti cu Roma, de care, până atunci, au legat-o nu numai limba, originea etnică şi comuniunea credincioşilor ei cu popoarele latine, ci însăşi credinţa primită sub forma romană, sub oblăduirea căreia neamul nostru a trăit aproape o mie de ani. Ruptura a fost cu totul nefirească, fără voia şi fără ştirea poporului credincios, datorită acelui fatal destin al istoriei". Din păcate, germenii acestei teorii eronate se regăseau şi în discursul adresat de papa Ioan Paul al II-lea episcopilor din România aflaţi în vizită "Ad limina apostolorum" (sâmbătă, 23 martie 1991), în care se spunea: "Până în Evul Mediu, evanghelizarea în România a avut rădăcină latină, dar, când pământul românesc a căzut sub dominaţia Bulgariei, în ritul bizantin a fost introdusă limba slavă ca limbă liturgică. Făcând parte din Biserica Bulgară, românii s-au simţit, de fapt, pe orbita Bizanţului, deja separat de Roma".
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţele din anii 1993 şi 1997, a subliniat clar faptul că, în baza ştirilor aflate în tradiţia bisericească scrisă, ca şi a celor care circulau până în zilele noastre în tradiţia orală, Sfântul Apostol Andrei este cel căruia îi datorăm, ca popor şi Biserică, predicarea Evangheliei pe teritoriul României şi consacrarea creştinismului nostru de origine apostolică. Astfel, în anul 1993, Sfântul Sinod a stabilit ca Sfântul Apostol Andrei să fie înscris în calendarul bisericesc cu cruce roşie, începând cu calendarul din anul 1995, iar în 1997 a hotărât ca acest Sfânt Apostol, cel Întâi chemat, să fie proclamat Ocrotitorul României şi înscris în acest mod în calendarul nostru bisericesc. Tot acest demers a culminat cu şedinţa de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din zilele de 14-15 noiembrie 2001, când plenul Sfântului Sinod a luat hotărârea solemnă prin care Sfântul Apostol Andrei a fost declarat în mod oficial Patron Spiritual al României, ziua de 30 noiembrie devenind sărbătoare bisericească naţională. În acest context, după ce a pregătit cu atenţie şi sensibilitate vizita în România a papei Ioan Paul al II-lea, părintele patriarh Teoctist avea să reliefeze în repetate rânduri importanţa recunoaşterii cu această ocazie a originii apostolice a creştinismului românesc de către Biserica Romano-Catolică. Concret, recunoscând faptul că Sfântul Apostol Andrei este "primul nostru evanghelizator", Întâistătătorul Bisericii Romano-Catolice şi-a corectat propria greşeală din 1991, făcând următoarea afirmaţie în faţa Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române: "În timp ce mă pregăteam pentru această întâlnire atât de dorită, îmi venea des în minte o scenă evanghelică: cea a lui Andrei, primul vostru evanghelizator, care, plin de înflăcărare, se duce la fratele său Petru să-i dea uimitoarea ştire: "L-am găsit pe Mesia (care înseamnă Hristos)!" (Ioan I, 41). (…) Beatitudine, veneraţi fraţi întru episcopat: noi suntem fiii acelei evanghelizări. Şi noi am primit acea veste, şi noi am fost răscumpăraţi în Hristos. Dacă astăzi ne întâlnim, aceasta se datoreşte unui plan de iubire al Prea Sfintei Treimi care, în ajunul Marelui Jubileu, a voit ca noi, succesori ai acelor apostoli, să putem rechema în memorie acea întâlnire" (cf. papa Ioan Paul al II-lea, "Vom trece pragul mileniului trei cu martirii noştri şi cu toţi cei care şi-au dat viaţa pentru credinţă" - cuvântare rostită la întâlnirea cu membrii Sfântului Sinod la Palatul Patriarhiei, 8 mai 1999).
.jpg)
