Ortodoxia, păstrătoarea adevărurilor de credinţă

Credinţa creştină reprezintă totalitatea adevărurilor revelate de Dumnezeu şi mărturisite de Biserică.

Ortodoxia este păstrătoarea acestor adevăruri revelate prin Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie şi dogmatizate la cele șapte sinoade ecumenice.

Istoria creştinismului începe la Cincizecime, când Duhul Sfânt S-a pogorât peste Sfinţii Apostoli, iar predica apostolică a dus la constituirea primei comunităţi creştine în Ierusalim. Apoi creştinismul s-a răspândit prin propovăduirea Sfintei Evanghelii de către ucenicii lui Hristos.

Din Evanghelia după Marcu ştim că Apostolii au propovăduit pretutindeni Cuvântul lui Hristos: „Domnul Iisus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu. Iar ei, plecând, au propovăduit pretutindeni şi Domnul lucra cu ei şi întărea cuvântul, prin semnele care urmau” (Marcu 16, 19-20).

Această misiune, Sfinţii Apostoli au împlinit-o chiar cu preţul vieţii lor. Până la jumătatea primului secol creştin, Apostolii au propovăduit Evanghelia către mediul iudaic. După Sinodul de la Ierusalim, când obligaţia circumciziei dispare, propovăduirea creştină s-a extins şi faţă de cei de alte nea­muri. Ei vestesc Evanghelia în spaţiul Imperiului Roman şi dincolo de el, ajungând chiar şi în India.

Sfinţii Apostoli ne-au transmis cuvintele şi faptele mântuitoare ale Domnului nostru Iisus Hristos şi ele au fost păstrate cu sfinţenie de Biserica Ortodoxă. Întreaga teologie patristică ortodoxă mărtu­risește adevărurile de credinţă funda­mentate pe propovăduirea apostolică. De aici s-au alcătuit simbolurile de credinţă care sintetizează adevărurile vestite lumii de Sfinţii Apostoli şi teologhisite de Părinţii Bisericii.

Învăţătura de credinţă pe care o avem noi astăzi a fost formulată dogmatic în cadrul sinoadelor ecumenice din primul mileniu al istoriei creştine. Forma sintetică a învăţăturii de credinţă este Simbolul credinţei sau Crezul, alcătuit la primele două sinoade ecumenice de la Niceea, din anul 325, şi Constantinopol, din anul 381.

Fundamentul dreptei credinţe este dogma Sfintei Treimi. Nu putem fi ortodocşi dacă nu credem în Preasfânta Treime. Dreapta credinţă se bazează pe revelaţia supranaturală din textele biblice, unde Dumnezeu ne descoperă taina comuniunii de iubire a Persoanelor Preasfintei Treimi, adică credinţa noastră într-un Singur Dumnezeu Întreit în Persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită.

Pentru un ortodox, mărturisirea dreptei credinţe este totul pentru scopul vieţii sale creştine: mântuirea. Identitatea noastră creştin-ortodoxă constă în mărturisirea şi trăirea Evangheliei lui Hristos. Având această conştiinţă, nu facem compromisuri când este vorba de credinţa noastră.