Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Ortodoxie şi Liturghie

Ortodoxie şi Liturghie

Un articol de: Arhimandritul Teofil Părăian - 04 Iulie 2009

Cine zice „ortodox“ ştie ce zice, adică se gândeşte la creştinii care nu sunt de credinţe străine de Ortodoxie, ci sunt aşa cum suntem noi, cu credinţa ortodoxă, cu dreaptă mărire. Sigur că, pentru a avea dreaptă mărire, trebuie să ai dreaptă credinţă. Nu poţi să ai dreaptă mărire dacă nu ai dreaptă credinţă. Deci, ori zicem drept-măritori creştini, ori zicem drept-credincioşi creştini, în realitate e acelaşi lucru în două înfăţişări. La slujbă, de pildă la Sfânta Liturghie, se spune: „Pe voi pe toţi, drept-măritorilor creştini, să vă pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor“. S-ar putea spune foarte bine: „Pe voi pe toţi, ortodocşilor creştini, să vă pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor“. Prin urmare, noi ne definim ca ortodocşi, ne numim ortodocşi, drept măritori, şi ne manifestăm ca ortodocşi prin ceea ce are Ortodoxia ca specific, adică prin ceea ce e reprezentată Ortodoxia.

Cea mai de căpetenie etichetă a Ortodoxiei este Sfânta Liturghie. Cuvântul „liturghie“ este tot de origine greacă şi înseamnă „lucrare publică“, aşa că liturghie, după cuvântul acesta, - după cuvântul grecesc considerat ca „lucrare publică“, pentru că asta înseamnă „Liturghie“ - se socoteşte că fac toţi aceia care fac lucrări de folos, lucrări spre binele oamenilor, lucrări de conducere de exemplu. Liturghie, după cuvântul acesta de lucrare publică, face şi un conducător de corabie, dar nu Liturghia în înţelesul în care o avem noi în vedere.

În româneşte, când zici „liturghie“, te gândeşti la un singur lucru şi nu te gândeşti la o lucrare publică, ci te gândeşti la o slujbă, şi anume la slujba cea mai de căpetenie din Biserica Ortodoxă, care se numeşte Liturghie. „N-am luat parte la Sfânta Liturghie“, să zicem, dacă zice cineva aşa, înseamnă că nu merge la slujba cea mai de căpetenie a Bisericii, sau „am luat parte la Sfânta Liturghie“ înseamnă că am luat parte la acea slujbă în cuprinsul căreia cinstitele Daruri ce sunt puse înainte, pâinea şi vinul anume pregătite, se prefac, la rugăciunea preotului, prin darul lui Dumnezeu, în Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos cu care se împărtăşesc credincioşii. Asta este Liturghia.