Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Păcatul cel mai mic

Păcatul cel mai mic

Data: 26 August 2014

Părinţii Bisericii nu împart păcatele în mari şi mici. Nu au o listă cu două coloane unde apar cele mai grave patimi separate de greşelile minore. Dacă totuşi ei fac o departajare între păcate, aceasta descurajează pe orice statistician. De pildă, Sfântul Antonie socoteşte că păcatul cel mai mare e acela care se află cel mai aproape de tine, cel mai la îndemână de săvârşit. E fals să credem că bârfa ar fi mai puţin decât uciderea aproapelui sau desfrânarea decât lepădarea de Hristos. Povestea de astăzi ne-o dovedeşte cu prisosinţă.

O femeie bârfea cu o prietenă despre un bărbat pe care abia dacă îl cunoştea. În noaptea care a urmat femeia a avut un vis. O mână a apărut deasupra ei şi a arătat-o cu degetul. Imediat, un sentiment copleşitor de vinovăţie a pus stăpânire peste ea. A doua zi s-a dus să se spovedească. L-a găsit pe bătrânul preot al parohiei şi i-a povestit toată tărăşenia. E bârfa un păcat?, l-a întrebat ea pe omul bisericii. Era mâna Atotputernicului cea care mă arăta cu degetul? Ar trebui să cer iertarea păcatelor? Părinte, spune-mi, am făcut ceva rău? Da, i-a spus parohul cel duhovnicesc. Da, femeie ignorantă şi needucată! Ai împrăştiat mărturii mincinoase împotriva aproapelui tău. Ţi-ai bătut joc de reputaţia lui şi ar trebui să fii profund ruşinată. Atunci femeia a spus că-i pare rău şi a cerut iertarea păcatelor. Nu aşa de repede, a mai spus preotul. Vreau să te duci acasă, să iei o pernă şi să te urci pe acoperiş, să o spinteci cu un cuţit şi apoi să te întorci la mine!

Aşa că femeia s-a dus acasă, a luat o pernă de pe pat, un cuţit din sertar, a urcat pe acoperiş pe scara de incendiu şi a înfipt cuţitul în pernă. Apoi s-a întors la bătrânul preot după cum i se spusese. Ai spintecat perna cu cuţitul?, a întrebat-o el. Da, părinte. Şi care a fost rezultatul? Fulgi, a spus ea. Fulgi?, repetă el. Fulgi peste tot, părinte. Acum, vreau să te duci înapoi şi să aduni toţi fulgii care au fost luaţi de vânt. Bine, zise ea, dar asta nu se poate. Nu ştiu unde s-au dus. Vântul i-a împrăştiat peste tot. Asta, spuse amărât părintele, este bârfa! (Adaptare de Augustin Păunoiu după o pildă de pe pagina de internet: https:// www.facebook. com/photo.php?vâ72679971 4018368& setâvb.1000006 50376061 &typeâ2&theater)