Pagini dintr-un jurnal ierusalimitean (II)

Negrăită este bucuria Învierii! Fiecare o păstrează în suflet şi o trăieşte conform evlaviei personale. După o pregătire de şapte săptămâni, întâmpinăm Praznicul praznicelor şi sărbătoarea sărbătorilor cu lumină în suflet şi nădejde în milostivirea lui Dumnezeu.

Sfânta Lumină de la Mormântul unde a fost aşezat pentru trei zile Lumina lumii a fost dusă şi anul acesta în România, spre a fi dăruită în Noaptea cea sfântă aproape în toate zonele ţării, poporului dreptmăritor român.

S-au aflat la Ierusalim delegaţii Patriarhului României, Episcopii Varlaam Ploieşteanul şi Varsanufie Prahoveanul, împreună cu Arhim. Paisie Teodorescu. Au făcut un pelerinaj în locurile cele mai importante ale Ţării Sfinte şi s-au întâlnit cu Patriarhul Ierusalimului şi a toată Palestina, Preafericitul Teofil al III-lea. Patriarhul s-a bucurat şi i-a cinstit după cuviinţă. Se aflau la Patriarhia Ierusalimului şi delegaţii din Biserica Ortodoxă Greacă, Patriarhia Moscovei (mai multe eparhii, între care Ucraina şi Moldova), Patriarhia Serbiei, Bulgariei, Biserica Ciprului, a Poloniei ş.a.

La slujba Sfintei Lumini era adunată lumea de pe lume...

M-am bucurat să slujesc în soborul prezidat de Patriarhul Ierusalimului. Aceeaşi cinste am primit-o în noaptea cea mare a Învierii, la Liturghia oficiată în Biserica Sfântului Mormânt al Domnului Cel înviat din morţi şi apoi la Vecernia iubirii, cum o numesc ierusalimitenii (a doua Înviere), când am citit Evanghelia (şi) în limba română. După slujbă, ca întotdeauna, Patriarhul Ierusalimului ne-a invitat în Sala Tronului unde, s-au rostit cuvântări într-o atmosferă cordială.

În noaptea de 3 spre 4 mai, la invitaţia Patriarhului Ierusalimului, am slujit Sfânta Liturghie în Biserica Sfântului Mormânt, cu prilejul vizitei Primatului Bisericii Kareliei şi a toată Finlanda, Preafericitul Leon. Cu câteva zile mai înainte oaspetele fusese primit la Poarta Yaffo şi apoi condus, într-o impresionantă procesiune, până la Biserica Sfântului Mormânt şi a Sfintei Învieri, unde a fost săvârşit un Te Deum. La sediul Patriarhiei Ierusalimului, în onoarea Primatului Bisericii Ortodoxe din Finlanda a fost oferită o recepţie şi i-a fost decernat Ordinul Sfântului Mormânt. În cuvântul său, Patriarhul Teofil a evocat momentul vizitei Sale în Finlanda, pentru care păstrează o frumoasă aducere aminte.

Cu trei-patru zile înainte de sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruinţă (după calendarul ierusalimitean), Preafericitul Patriarh Teofil m-a chemat la Sediul Patriarhiei Ierusalimului şi am discutat în legătură cu hramul bisericii Reprezentanţei Patriarhiei Române din Ierusalim. Deşi avea un program prestabilit, lesne de înţeles pentru agenda unui patriarh, a poposit totuşi în biserica română din Ierusalim, însoţit de Arhiepiscopii Doroteos de Avilon şi Aristarhos de Konstantini.

După întâmpinarea oficială din faţa Reprezentanţei Patriarhiei Române din Ierusalim, din strana arhierească, Patriarhul a cântat o mare parte a Utreniei şi a săvârşit apoi, în sobor de arhierei, preoţi şi diaconi, Sfânta Liturghie. A rostit un cuvânt frumos, ne-a adus daruri şi binecuvântare. I-am mulţumit prin câteva cuvinte, spunându-i: „Cu profund respect, Vă urăm bun venit în acest loc binecuvântat, în care ne uneşte astăzi, cu legătură sfântă, pomenirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruinţă, ocrotitorul acestei sfinte biserici româneşti, zidită cu mare jertfă la începutul veacului XX. Prezenţa Sanctităţii Voastre aici reprezintă pentru noi toţi expresia dragostei şi a purtării de grijă pastorale, pe care am simţit-o în decursul timpului, atât din partea Preafericirii Voastre, cât şi a înaintaşilor Voştri. Importanţa evenimentului de astăzi are însă un caracter deosebit, cu proiecţii luminoase în relaţiile interortodoxe dintre cele două Biserici ale noastre, Patriarhia Ierusalimului şi Patriarhia Română, pe care o reprezint aici. Vă mulţumim pentru clipele sfinte la care Preafericirea Voastră şi Sinodia care vă însoţeşte ne-aţi făcut părtaşi, precum şi pentru cuvântul părintesc, pe care îl vom păstra în memorie, ca pe un tezaur de preţ. Vă rugăm să primiţi dragostea noastră fiască şi cele mai bune urări întru Hristos, în lumina Învierii Sale şi a prăznuirii de azi. Vă mulţumim în numele Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru această prezenţă istorică în biserica Aşezământului românesc din Ierusalim.”

Cu prilejul hirotoniei întru arhiereu a părintelui Arhimandrit Ieronim Creţu, Proinsuperiorul Aşezămintelor româneşti din Ţara Sfântă, i-am trimis câteva rânduri de felicitare:

Odată cu răspunsul la salutul vestitor de biruinţă, Vă confirmăm primirea invitaţiei pe care ne-aţi adresat-o în legătură cu apropiata hirotonie întru arhiereu a Înaltpreacuvioşiei Voastre.

Vă mulţumim pentru poftire şi dăm slavă Bunului Dumnezeu pentru acest moment încărcat de har, bucurie sfântă şi nădejde de frumoasa slujire a Bisericii Mântuitorului Iisus Hristos, cu încredinţarea că veţi fi vrednic colaborator Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care V-a chemat şi recomandat călduros. Cu acest binecuvântat prilej Vă adresăm urările cuvenite de sănătate, pace sfântă şi lucrare rodnică în noua treaptă ierarhică pe care veţi păşi în curând.

Exprimăm mulţumiri pentru îndelungata şi jertfelnica strădanie pe care aţi depus-o în vremea când v-aţi aflat la conducerea Aşezămintelor româneşti din Ţara Sfântă, subliniind în mod deosebit atenţia manifestată pentru edificarea ansamblului eclesial din oraşul biblic Ierihon, care V-a fost mereu la inimă şi care Vă datorează existenţa.

Alături de ceilalţi Apocrisiarhi ai Patriarhiei Române în Ţara Sfântă, Vă aflaţi printre ctitorii Aşezămintelor româneşti de la Ierusalim, Iordan şi Ierihon, cu o contribuţie pe care istoria o va păstra într-un loc distinct.

În noul pomelnic rânduit la Proscomidiar, pentru aşezarea miridelor întru netrecătoare pomenire, v-am scris numele printre ctitorii vii, alături de ceilalţi superiori ai Aşezămintelor, care s-au jertfit cu ani în urmă pentru bunul mers al acestei misiuni: Arhiepiscopul Pimen, Arhiepiscopul Irineu, Arhiepiscopul Ioan şi Episcopul Vincenţiu.

Dimpreună cu soborul de acum al Reprezentanţei Patriarhiei Române în Ierusalim şi al Aşezământului de la Ierihon, înălţăm smerită rugăciune către Părintele Îndurărilor, implorând nemărginita Sa milostivire asupra Înaltpreacuvioşiei Voastre, pentru a binecuvânta prezentul şi viitorul lucrării pastorale la care aţi fost chemat.

Îl rugăm stăruitor pe Dumnezeu să Vă răsplătească cu mărinimie  osteneala arătată la înălţarea altarelor sfinte de la Ierihon, unde se slujeşte în dulcele grai românesc.

Chiar dacă din binecuvântate pricini nu vom fi prezenţi la slujba Hirotoniei, Vă însoţim cu rugăciunea şi preţuirea noastră, în numele comunităţii româneşti din Sfânta Cetate a Ierusalimului.