Pagini dintr-un jurnal ierusalimitean (III)

Cred că Ierusalimul Ceresc s-a bucurat de ceea ce s-a în­tâm­plat în Ie­ru­sa­limul pământesc la sfârşitul lunii mai.

Mântuitorul S-a rugat stă­ru­i­tor ca toţi să fie una, dorind ca ucenicii lui să trăiască în armo­nie, deci în iubirea pe care El a predicat-o şi a împlinit-o cu de­să­vârşită intensitate. La mă­su­ra vremurilor de azi, a­ceastă do­rinţă de comuniune se află în atenţia celor care Îl urmează pe Domnul, creştini aflaţi până la marginile pă­mântului...

Cetatea Ierusalimului l-a în­tâm­pinat pe Arhiepiscopul Con­stantinopolului şi Pa­tri­ar­hul E­cumenic, Bartolomeu I, cu cinstea cuvenită. Este obiceiul ca marii oaspeţi ai Patriarhiei Ie­ru­salimului (patriarhi, ie­rarhi ves­tiţi, demnitari etc.) să fie întâm­pinaţi la Poarta Jaffo, una dintre intrările vechi (istorice) în interiorul Cetăţii Sfinte. Tineri or­to­docşi, cu instrumente tra­di­ţio­na­le, au constituit o veritabilă fanfară care i-a acordat onorul întâiului dintre Patriarhii lumii. L-au aş­teptat mulţi arhierei, arhimandriţi, preoţi şi diaconi, îm­pre­ună cu oameni importanţi ai locului. Din apropierea Tur­nu­lui lui David, înconjurat de suita oficială, de cei opt ierarhi care l-au însoţit din Patriarhia Ecumenică, asaltat de fotoreporteri, pelerini şi admiratori, Pa­tri­arhul a coborât la Sfântul Mor­mânt unde s-a închinat şi apoi a participat la slujba Te Deum-ului (Doxologia) oficiată în Basilica Învierii.

După cuvântul de bun venit al Patriarhului Teofil al III-lea, a răspuns Patriarhul Bar­to­lo­meu, amintind că păşeşte pe urmele predecesorului său, Pa­triarhul Atenagoras, venit la Ie­rusalim în urmă cu 50 de ani pen­tru a se întâlni cu Epis­co­pul Romei, Paul al VI-lea. Pa­tri­ar­hul Bartolomeu a mărturisit că se află la Ierusalim pentru a patra oară. Prima dată a venit în­so­ţindu-l pe Patriarhul Di­mi­trios, a doua oară îndată după întronizarea sa ca Pa­tri­arh Ecu­menic, a treia oară în anul jubi­liar 2000, slujind atunci alături de În­tâi­stă­tă­torii Bisericilor Or­todoxe surori la Biserica Naş­te­rii Domnului din Betleem, iar acum „ca simplu pelerin“, în perioada pascală din anul mântuirii 2014.

Îndată după slujba Do­xo­lo­giei, Patriarhul Ecumenic a făcut alte mărturisiri de suflet în Sala Tronului din sediul Pa­triarhiei Ierusalimului, unde a fost organizată o recepţie. A doua zi, Patriarhul Batolomeu a vizitat Betleemul, închi­nân­du-se la locul unde Fiul lui Dum­nezeu a coborât printre oameni, făcându-Se om, ca pe om să-l ridice către Dumnezeu.

***

În dimineaţa Duminicii Orbu­lui, Patriarhul Ecumenic, Bar­to­lo­meu I, a slujit Sfânta Li­tur­ghie în Basilica Învierii, alături de Patriarhul Teofil al III-lea al Ierusalimului şi a toată Pa­les­tina, înconjuraţi de peste două­zeci de arhierei, numeroşi preoţi şi diaconi. Deşi am mai slujit de câteva ori în soboare prezidate de Pa­triarhul Ecumenic, Li­tur­ghia aceasta mi s-a părut specială, într-un loc special.

***

În seara zilei de duminică, 25 mai 2014, în cântări bizantine şi gregoriene, între care a dominat imnul „Hristos a înviat“ (în mai multe limbi), Pa­tri­arhul Con­stan­tinopolului, Bar­to­lomeu I, şi Episcopul Romei, Francisc, au stat alături în Ro­tonda Bisericii Sfântului Mor­mânt, rugându-se cu nădejde şi bucurându-se de întâlnirea în duh irenic.

Au stat de asemenea alături patriarhi, episcopi, preoţi şi cre­dincioşi din diferite Biserici sau confesiuni, ascultând cuvintele Evangheliei şi rememorând în­tâl­nirea istorică dintre Pa­tri­arhul Atenagoras şi Papa Paul al VI-lea, regăsiţi la Ie­ru­salim după un mileniu de separare a celor două Biserici, care au fost una până la anul 1054.

M-a impresionat gestul Papei, care s-a plecat şi i-a săru­tat mâna Patriarhului Ecu­menic...

***

Luni, 26 mai, la Reşedinţa Preşedintelui Israelului, Shi­mon Peres, am participat la întâm­pi­narea Episcopului Ro­mei şi la momentul oficial dedicat acestuia de către condu­ce­rea statului israel. Atât cuvân­tarea Papei, cât şi aceea a Pre­şe­din­te­lui israelian au fost frumoase şi bine alcătuite. Ne-au încântat cei aproximativ 200 de copii, cu vocile aidoma îngerilor, dar şi ceilalţi cântăreţi care s-au exprimat în ivrit şi italiană. Papa şi Preşedintele s-au îmbrăţişat şi au zâmbit celor prezenţi, invitaţi oficiali ai zilei aceleia.

***

La hirotonia întru arhiereu a părintelui arhim. Antonie Te­lem­bici, i-am trimis o scri­soare de felicitare, în amintirea anilor de studenţie petrecuţi îm­pre­u­nă. Dintre studenţii ba­sarabeni care au urmat cursurile Fa­cul­tă­ţii de Teologie „Dumitru Stă­ni­loae“ din Iaşi, vlădica Antonie s-a remarcat prin preocupare serioasă pentru Teologie, cu­min­ţenie, aşe­za­re duhovnicească şi bună-cuviinţă.

„Este cu totul impresionantă scurgerea rapidă a anilor! Dar, când aceşti ani sunt popasuri binecuvântate pentru veşnicie, atunci totul capătă dimensiuni diferite şi nostalgia se preface în pace sfântă şi celebrare...

Cu bucurie am aflat de ale­ge­rea Înaltpreacuvioşiei Voas­tre în demnitatea de Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Chi­şi­nă­u­lui, precum şi de apropiata hirotonie întru arhiereu cu titulatura «Antonie de Orhei».

Nu poate fi mulţumire mai mare decât aceea de a te afla mai aproape de Dumnezeu, în­cărcat de bogăţia harică pe care o poate avea un Mare sacerdot pe pământ, slujind lui Dum­nezeu, slujind deopotrivă şi oamenilor.

Vă felicit în modul cel mai călduros!

Totodată, Vă adresez urări de sănătate, mult curaj şi noi puteri spre a duce mai departe, în mod rodnic, slujirea ar­hi­e­reas­­că şi promovarea interese­lor de propăşire a Sfintei Noas­tre Biserici în pământul sfânt al Moldovei-Basarabe, alături de Înaltpreasfinţitul Ar­hi­e­pis­cop şi Mitropolit Petru, care v-a che­mat să-i fiţi colaborator şi îm­pre­ună lucrător în Ogorul Dom­nului.

Păstrez în amintirea mea anii de facultate pe care i-am petrecut împreună, când veneaţi adeseori în Catedrala mi­tro­po­li­tană din Iaşi, lângă moaştele Sfintei Prea­cuvi­oa­sei Mult­mi­los­tive, Ajutătoare şi folositoare Pa­ras­chiva, pentru rugăciune şi meditaţie.

Am apreciat întotdeauna activitatea publicistică în care v-aţi remarcat îndată după termi­narea studiilor teologice, şi mai ales discreţia şi buna-cuviinţă de care aţi dat mereu dovadă.

Bucurându-ne alături de Înalt­preacuvioşia Voastră la a­cest înălţător moment, Vă îm­părtăşim iubirea şi ad­mi­ra­ţia pe care o nutrim faţă de persoana Înaltpreacuvioşiei Voas­tre, faţă de înţelepciunea şi zestrea sufletească ce le aveţi, acum închinate Domnului întru slujirea Bi­se­ricii din Arhiepiscopia Chi­şi­năului, a clerului, monahilor şi a poporului binecredincios, cu doriri de rodnică păstorire, spo­rind astfel în străvechea vatră a Moldovei de dincolo de Prut frumuseţea Ortodoxiei prin noi şi remarcabile înfăptuiri.“