Cartea „Preoți ortodocși bănățeni cu Sfânta Cruce sub tricolor - Decembrie ´89”, avându‑l ca autor pe părintele Ionel Popescu, vicar eparhial al Arhiepiscopiei Timișoarei, a fost tipărită cu
Pagini dintr-un jurnal ierusalimitean (IV)
În ziua Înălţării Domnului (Ispasului cum se mai zice), pe muntele Măslinilor (Eleonului), nu departe de Ierusalim, chiar în locul unde Mântuitorul Iisus Hristos i-a binecuvântat pe ucenici şi apoi S-a înălţat la Cer, credincioşii Bisericii Ortodoxe, dar şi ai altor Biserici creştine, se adună pentru a săvârşi Sfânta Liturghie, încă de la primele ore ale dimineţii.
Protejaţi oarecum de razele fierbinţi ale soarelui prin pânzele cortului, pregătit în mod special, ierarhii şi soborul înconjurător au săvârşit Sfânta Taină a Euharistiei, la care a participat şi Preafericitul Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului şi a toată Palestina.
Concomitent, în alte corturi au săvârşit Liturghia ceilalţi clerici creştini asistaţi de credincioşii lor, care au umplut micul spaţiu de la locul istoric al Înălţării.
Deşi acesta se află în custodia unei familii musulmane, în fiecare an este „închiriat“ pentru cele două zile ale sărbătorii praznicului de către Patriarhia Greacă a Ierusalimului. În ajunul Înălţării are loc pe muntele Eleonului (Măslinilor) o procesiune organizată de ortodocşi, după cum are loc şi o procesiune orânduită în Sfânta Cetate de către Biserica Romano-Catolică.
* * *
La sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt, pe muntele Sionului din Cetatea Ierusalimului, credincioşii vin la locul unde s-a aflat în urmă cu două mii de ani casa în care erau adunaţi Apostolii, aşteptând împlinirea făgăduinţei trimiterii Mângâietorului, care avea să-I înveţe toate. Venirea Duhului Sfânt i-a schimbat pe Apostoli, altădată fricoşi, ascunşi prin case, descumpăniţi şi discreditaţi în societatea lor, ostilă noii învăţături pe care a adus-o în lume Fiul lui Dumnezeu, făcut om din marea Sa iubire pentru oameni.
După ce s-a întemeiat în mod văzut Biserica, Apostolii au plecat din Ierusalim până la marginile lumii, împlinind porunca Învăţătorului de a predica Evanghelia la toată făptura. Erau de această dată altfel de oameni, neînfricaţi, gata să-şi dea viaţa pentru Cel pe care-L văzuseră înviat din morţi şi le vorbea tuturor despre Împărăţia cea netrecătoare a lui Dumnezeu.
Locul Pogorârii Duhului Sfânt şi al Cinei celei de Taină (Cenaclum) se deschide creştinilor de două ori pe an, în Joia cea Mare şi la Rusalii. Aproape de acel loc, la biserica cimitirului ortodox de pe Sion şi în locul unde se aflau altădată Apostolii Domnului ascunşi înainte de sărbătoarea Cincizecimii, în altare ortodoxe, se săvârşeşte, la Rusalii şi a doua zi închinată Preasfintei Treimi, Liturghia în care este invocată, cu multă căldură, coborârea Sfântului Duh peste darurile aduse de credincioşii întru pomenirea Jertfei Stăpânului din ceruri.
În seara Rusaliilor, cu soborul Reprezentanţei Patriarhiei Române din Ierusalim, am făcut un pelerinaj pe muntele Sionului, la obiectivele deja menţionate şi apoi în biserica cimitirului ortodox unde se cânta Fos ilaron, adică - Lumină lină, la vremea înserării.
Pe mormintele călugăriţelor române care s-au nevoit la Locurile Sfinte ardeau lumânările neuitării, aprinse de cei din neamul lor, întru nădejdea învierii şi a vieţii veşnice.
* * *
Cu două zile înainte de sărbătoarea Înălţării Domnului la cer, din încredinţarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Înaltpreasfinţitul Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei şi Exarh patriarhal, a participat la întâlnirea reprezentanţilor Bisericilor Ortodoxe, organizată la Amman şi apoi în locul istoric al Botezului Domnului, de la Vitavara - Iordania. Cu acest prilej, Înaltpreasfinţia Sa a avut o întrevedere cu Abdullah al II-lea, regele Iordaniei, şi cu alţi oficiali iordanieni.
A doua zi, după amintita întâlnire, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Nifon a făcut o vizită în Ţara Sfântă.
Printre obiectivele acestui pelerinaj s-a aflat locul Botezului, Kasser al Yahoud (situl istoric din zona statului israelian), în apropierea căruia se află şi Schitul românesc „Sfântul Ioan Botezătorul“, ctitorit de români în perioada interbelică, şi oraşul biblic Ierihon, considerat cel mai vechi din lume, cu Aşezământul românesc, ctitorit în ultima perioadă cu sprijinul generos a numeroase instituţii şi persoane binevoitoare din România.
L-am întâmpinat pe Părintele Mitropolit Nifon cu un cuvânt de bun venit, după care Înaltpreasfinţia Sa şi-a mărturisit bucuria de a se afla în acest colţ de pământ românesc unde
s-au înălţat o frumoasă biserică şi un cămin pentru pelerinii români care ajung în această parte a Ţării Sfinte.
Înaltpreasfinţitul Părinte Nifon şi-a manifestat recunoştinţa faţă de personalul aşezământului, care menţine activitatea şi misiunea acestuia printre românii care poposesc pentru o zi sau mai multe în spaţiul lui, transmiţând binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, al cărui delegat a fost în acele zile în Orientul Mijlociu.
Înaltpreasfinţia Sa se înscrie în şirul numeros al ierarhilor români care au slujit, sau au vizitat, biserica românească din Ierihon, locul în care Zaheu s-a bucurat mult de întâlnirea cu Domnul Hristos, Cel Care i-a schimbat viaţa şi felul de-a fi.
De altfel, cetatea Ierihonului păstrează urmele trecerii Domnului în vremea aceea prin numeroase biserici (ortodoxe, catolice, copte ş.a) şi a unor popasuri sfinte, chiar a unui dud (sicomor) crescut pe locul unde se afla altădată dudul în care s-a urcat sfios Zaheu vameşul, bucuros de aflarea veştii că Iisus Hristos trece prin locul în care îşi petrecea tumultuoasa viaţă.
Înainte de întoarcerea în ţară, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Nifon a slujit în ziua Înălţării Domnului Sfânta Liturghie în Catedrala Mitropoliei Ortodoxe din Amman, care aparţine canonic de Patriarhia Ortodoxă a Ierusalimului, la invitaţia Mitropolitului grec Benedictos al Filadelfiei, care păstoreşte ortodocşii care-şi duc zilele în această zonă a lumii.
Vizita Părintelui Mitropolit Nifon a fost, aşa după cum mărturisea, o mare bucurie atât pentru Înaltpreasfinţia Sa, cât şi pentru obştea românească ostenitoare în Ţara Sfântă.