Pământul ţării

Cea dintâi şi cea mai adâncă legătură a omului a fost cu pământul. Suferinţele lui pe un anumit pământ, legăturile lui sufleteşti cu ţărâna pe care o cultivă, o înfrumuseţează şi care la rându-i îi asigură existenţa, amintirea străbunilor îngropaţi aici îl fac pe om, şi pe român mai mult decât pe oricine, apropiat de ogorul pe care-l munceşte. Legătura omului cu pământul este atât de puternică, încât chiar când acest pământ îi produce nemulţumiri, el continuă totuşi să-l iubească cu aceeaşi dragoste neţărmurită. De la 1 ianuarie 2014, străinii au liber la achiziţionarea terenurilor arabile în România, indiferent de dimensiunea acestora. Pilda de azi vrea să vă vorbească despre cum trebuie să ne comportăm cu pământul ţării.

Într-o lucrare a înţeleptului asiatic Sun Tzî se spune că la suveranul Chinei au venit emisarii vecinilor mongoli. Vrem să cumpărăm calul suveranului vostru, au cerut străinii. Stăpânul îşi consultă miniştrii, care au sărit ca arşi: Cum? Tocmai calul stăpânului? Cel mai de preţ lucru din ţară, calul care l-a condus la atâtea victorii în luptă? Să nu li se dea, a fost verdictul consiliului. Dar suveranul răspunse liniştit: Pentru ce să refuzi un cal unui vecin? Şi l-a dăruit. După o vreme, aceiaşi soli vin cu o altă dorinţă. Vrem una din prinţesele de la curtea împăratului vostru. Miniştrii sunt îngroziţi: Aceşti vecini sunt neruşinaţi din cale-afară. Acum au ajuns să ne ceară o prinţesă! Trebuie să-i nimicim. Dar suveranul răspunse pe acelaşi ton liniştit: Cum am putea să refuzăm acest dar vecinilor noştri? Şi a dăruit şi prinţesa cerută de străini. Dar n-a trecut mult că trimişii vecinilor s-au arătat iar: Aveţi lângă graniţa cu noi un mic teren nefolositor pe care îl vrem noi. Împăratul şi-a consultat din noi dregătorii. Puţini şi-au exprimat dezacordul faţă de această cerere. Celor mai mulţi pretenţia solilor li s-a părut una rezonabilă. Ce conta o bucăţică de pământ, acolo! Atunci suveranul s-a mâniat rău şi a zis: Pământul este temelia statului! Cum am putea să-l dăm? Povestea mai spune că toţi cei care fuseseră de acord cu înstrăinarea bucăţii aceleia de pământ au fost pedepsiţi… (Augustin Păunoiu, adaptare după o pildă din volumul „Misterul fluviului Galben“, Ion Andreiţă, Ed. André, Bucureşti)