Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Părintele Costică Popa, primul preot ortodox român misionar în America Latină

Părintele Costică Popa, primul preot ortodox român misionar în America Latină

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Repere și idei
Un articol de: Mihai Hau - 20 Martie 2015

Caracas, capitala Venezuelei, este una dintre marile metropole ale Americii de Sud, alături de Rio de Janeiro, Brasilia, Buenos Aires, Santiago de Chile, Bogotá sau Montevideo. Cu peste cinci milioane de locuitori, este oraşul cu cea mai dinamică creştere a populaţiei în a doua jumătate a secolului trecut, în primul rând datorită dezvoltării economice spectaculoase din anii '60-'70. Aici, în oraşul fondat în 1567 de către misionari franciscani şi capucini, au poposit şi mulţi fraţi români după cel de-al Doilea Război Mondial. În special în perioada anilor '50-'60, perioadă în care s-a produs un aflux de emigranţi dinspre România către America Latină.

Răsfirată în oraşe precum Caracas, Puerto la Cruz, Maracaibo, Maracay sau Puerto Ordaz, comunitatea creştin-ortodoxă românească din Venezuela număra la finele secolului trecut circa 800 de persoane, cu toţii enoriaşi ai Parohiei Ortodoxe Române, înfiinţată aici la 9 decembrie 1969 de către părintele Costică Popa, deşi venise aici cu un an înainte, la 7 noiembrie 1968, trimis de Patriarhul Justinian.

După 31 de ani de misiune jertfelnică pe pământ sud-american, părintele Costică Popa, cu ajutorul nemijlocit al tuturor fraţilor români din Venezuela, îşi vedea împlinită dorinţa sa cea mai arzătoare: sfinţirea bisericii parohiale cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“ de către Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române de atunci, Părintele Patriarh Teoctist. Acesta mărturisea, la faţa locului, că este „copleşit de frumuseţea acestui sfânt locaş, care va dăinui peste veacuri tot aşa cum au dăinuit şi înfruntat veacurile bisericile noastre maramureşene“, subliniind faptul că „acolo unde Dumnezeu îşi îndreaptă privirea, înfloresc virtutea şi sfinţenia“.

Evenimentul din 7 noiembrie 1999, istoric pentru comunitatea românească din Venezuela, consfinţea visele, dorinţele, dar şi strădaniile tuturor credincioşilor ortodocşi români, mai ales ale primului preot ortodox român misionar în America Latină, a cărui „strădanie deosebit de mare, stăruitoare şi răbdătoare“ a adunat în timp, în tinda sfintei biserici sfinţite din Caracas, întreaga suflare românească de acolo.

Revenit în ţară după mai mult de patru decenii de slujire în Venezuela, părintele Costică Popa, cu binecuvântarea Părintelui Patriarh Daniel, continuă să fie prezent în Biserică. Acum, într-o altă biserică încărcată de istorie, „Sfântul Spiridon“-Vechi, bucurându-se de dragostea părintelui paroh Ioan Iordache.

Zilele acestea, părintele Costică Popa, omul care şi-a dăruit jumătate din viaţă românilor de peste Atlanticul de Sud, primul preot ortodox român misionar în America Latină, a împlinit 90 de ani de viaţă.

Am avut privilegiul de a participa la actul sfinţirii Bisericii „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“ din 7 noiembrie 1999, l-am cunoscut personal pe omul care a umblat prin atâtea locuri, ani mulţi, parcurgând mii şi mii de kilometri, i-am admirat stăruinţa născută din dragoste pentru Dumnezeu şi pentru sfânta Sa Biserică, dar mai mult decât orice, am preţuit decenţa şi demnitatea în care a slujit atâţia ani (67 mai precis) înaintea Sfântului Altar. La împlinirea celor 90 de ani de viaţă, ani binecuvântaţi şi tihniţi în pace şi bucurie, Părintele nostru!