Sfânta Scriptură oferă o paletă largă de termeni și înțelesuri, contextualizări și perspective diverse cu privire la raportarea existențială a cuvântului „lege” la realitatea socială, religioasă,
13 Noi, 2024
Părintele Tănăsache Costea, blândul duhovnic al studenților
L-am întâlnit pe părintele Tănăsache pentru prima oară în urmă cu aproape un sfert de veac. Auzisem vorbindu-se despre el de la mama, care avea o cunoștință comună cu familia părintelui. Pe parcursul anilor, am admirat dragostea părintelui de Dumnezeu, de studenți și de oameni în general. Mereu zâmbitor, glumeț, deschis și răbdător, felul de a fi al părintelui provenea din străfundurile sufletului său, de om iubitor. Chiar când trebuia să mustre pe cineva, o făcea cu dragoste, cu blândețe.
Răbda nesfârșit pe cei sâcâitori, obositori, care nu doreau sau nu puteau să înțeleagă cuvinte simple. S-a dedicat studenților ca nimeni altul și s-a străduit în calitatea sa de cadru universitar să îi învețe pe viitorii slujitori ai sfintelor altare dragostea de a sluji.
Povestea cu stilul său inconfundabil întâmplări din vremea tinereții: de exemplu cum a încercat Securitatea să-l convingă să devină „C.I.-ist“ (colaborator al Direcției de Contrainformații). Relatarea stârnea hohote de râs în rândul celor care îl ascultau, cum a reușit să păcălească „organele”.
Părintele Tănăsache a plecat pe neașteptate din această lume așa cum a trăit: fără să rănească pe cineva. Prin cuvânt și faptă a încercat să mângâie sufletele celor pe care i-a păstorit. A picurat în inimile lor dragostea de Dumnezeu despre care a vorbit cu cuvântul, dar mai ales cu fapta. A slujit până în ultimele clipe cu aceeași bucurie ca la început.
Toți cei care l-au cunoscut și i-au fost apropiați au simțit că sunt studenți în apropierea părintelui. Nu este nici unul care să nu fi avut de învățat ceva de la el. O îndrumare tipiconală sau un sfat părintesc era dispus întotdeauna să le ofere.
Nu a prețuit cariera academică, iar după ce a devenit pensionar, dragostea părintelui pentru slujire nu a scăzut. Era același om plin de bucurie izvorâtă din Sfânta Liturghie.
Poetul grec Odysseas Elytis scria cândva că poezia începe acolo unde moartea nu are ultimul cuvânt. Nici asupra părintelui Tănăsache moartea nu are ultimul cuvânt, el rămânând viu în memoria și rugăciunile celor care l-au prețuit.
Plecarea părintelui Tănăsache la Domnul mă întristează profund, dar lui îi aduce bucuria prezenței lângă Hristos, Cel pe care L-a slujit cu atâta dragoste.
.jpg)
