Părintele Vasile Ilie, un misionar octogenar și protoiereu de vocație

Mi-am dorit întotdeauna să apreciez darurile sădite prin harul lui Dumnezeu în oamenii Bisericii, pe care i-am întâlnit ori de care am auzit vreodată vorbindu-se. Fără lucrarea harului lui Dumnezeu rămânem goi, lipsiți de rod duhovnicesc.

Adevărații slujitori ai Bisericii împlinesc în tăcere virtuţile şi vorbesc mai puţin sau chiar deloc despre ele. „Taci tu şi să vorbească faptele tale!”, după cum s-a spus de demult. De multe ori, vorbirea monahilor sau a preoților de parohie este săracă în epitete, imagini, forme şi structuri literare, dar trăirea unora dintre ei este, din fericire, exemplară şi lucrătoare în viaţa Bisericii.

Cu aceste câteva gânduri așternute în pagină doresc să cinstesc în mod deosebit jertfelnica slujire a octogenarului preot Vasile Ilie din zona de munte a Arhiepiscopiei Bucureștilor, sacerdot de vocaţie, înţelept şi misionar, dedicat pastorației și lucrării administrative deopotrivă.

Părintele Vasile s-a născut la 6 iunie 1937, în localitatea Măgurele, judeţul Prahova, din evlavioșii părinți Tudor şi Ioana. După studiile generale și medii a urmat Institutul Teologic de Grad Universitar din București (1956-1960), având profesori celebri de la care a învățat tainele teologiei: Dumitru Stăniloae, Ioan G. Coman, Ene Branişte, Teodor M. Popescu ş.a.

S-a căsătorit cu Petra Constantinescu și a fost hirotonit preot la 7 mai 1961, pe seama Parohiei Starchiojd II - Prahova. Aici s-a îngrijit de restaurarea și renovarea celor două biserici de lemn, monumente istorice. La 1 iunie 1964 a fost transferat la Parohia Drajna de Jos, județul Prahova. Pentru o perioadă de aproape un an a fost preot paroh la Parohia „Sfântul Vasile” din Ploiești (1 octombrie 1983 - 1 aprilie 1984), dar la cererea insistentă a enoriaşilor a revenit la Parohia Drajna de Jos, de care s-a legat sufleteşte.

Lucrarea pastoral-administrativă desfăşurată într-o perioadă dificilă l-a recomandat pentru slujirea de protoiereu al Protoieriei Vălenii de Munte, pentru care a fost numit începând cu 1 aprilie 1978, slujind și muncind cu timp și fără timp până la data de 1 noiembrie 2008.

Din dorința de a fi model de slujitor al Altarului și al oamenilor pentru frații preoți ai zonei, părintele Vasile Ilie a realizat, la Biserica Filipescu, cu hramul „Sfântul Alexandru”, a Parohiei Drajna de Jos, în perioada 1964-1969, reparaţii capitale, îngrijindu-se mai apoi, după cutremurul din anul 1977 de noi lucrări ce au cuprins: ridicarea unei noi turle, pridvor nou, consolidare cu 14 stâlpi şi două centuri din beton armat, tencuieli exterioare, precum și restaurarea picturii. Noile lucrări au fost binecuvântate în ziua de 26 octombrie 1980, de către un delegat al Centrului eparhial. Dorința de a fi sfințită biserica de către un episcop nu s-a împlinit din pricina vremurilor potrivnice.

Osteneala părintelui nu s-a încheiat aici. În tot acest timp, biserica în care a slujit era neîncăpătoare, se slujea cu mare evlavie, părintele rostind în fiecare duminică și sărbătoare cuvinte de învățătură, folositoare comunității pe care a iubit-o și a slujit-o cu asupră de măsură. Între 1992 şi 1995 a fost construită şi pictată biserica din cimitir, ­fiind târnosită de către fericitul întru pomenire Părinte Patriarh Teoctist, la data de 27 august 1995.

Părintele Vasile Ilie s-a remarcat ca un om modest, calculat, cu măsură în toate, harnic, păstrător al tradiţiilor şi fin observator al realităţilor cărora le-a fost contemporan. A făcut parte dintr-o generaţie de preoţi apreciați care şi-au împlinit misiunea în vremuri grele pentru Biserică, dar și pentru slujitorii ei. Gospodar din fire și iubitor al darurilor creației oferite de Dăruitorul a toate, a muncit cu mult sârg la exemplara livadă de meri și pruni (aproximativ 5.000 mp), fiind, după cunoștințele mele, cea mai îngrijită livadă a unei parohii din Arhiepiscopia Bucureștilor.

Toți slujitorii Altarelor au de învățat câte ceva din bogata experiență a părintelui Vasile Ilie dobândită în lunga sa activitate misionară pentru Biserica lui Hristos.

Am avut posibilitatea să vorbesc cu preoţii şi cu enoriaşii care l-au apreciat și de la care am aflat repede că părintele lor a fost şi a rămas popular, corect, bun, milostiv, preot de ținută și vocație. A purtat permanent grijă față de cei suferinzi din așezământul medical al localității Drajna, cu care s-a întâlnit și pe care îi sfătuia cu vorba cea bună, iar pe mulți dintre ei i-a însoţit pe ultimul drum, ostenindu-se, împreună cu cei milostivi din comunitate, să nu le lipsească nimic și să fie prohodiți după rânduiala ortodoxă tradițional-românească.

Este prezent în inima tuturor celor din zona de munte a Vălenilor Prahovei, preoți și credincioși, ca sacerdot responsabil şi harnic, precum și bun chivernisitor în calitatea de protoiereu. Aproape în fiecare an, în ultima duminică din luna mai, de ziua comunei Drajna, împreună cu alți clerici, a slujit dumnezeiasca Liturghie la Altarul de vară de la Piscul Domnului, lângă Crucea Eroilor lui Radu Șerban‚ Domnul Munteniei, şi a celor din Primul Război Mondial. În acest Altar au slujit toţi Episcopii-vicari ai Arhiepiscopiei Bucureştilor de după 1990, de faţă fiind mulţi credincioşi din satele ţinutului respectiv.

La vremea numirii sale ca protopop, sediul protoieriei se afla într-o stare deplorabilă. Din 136 de locaşuri de cult existente atunci în cadrul protoieriei, doar două sau trei erau în stare bună. Cele mai multe biserici, clopotniţe și case ale enoriașilor erau la pământ. Locașurile de cult ale parohiilor Mănăstirea Văleni, Boldeşti, Dumbrăveşti, Valea Plopului, Poienile, Drajna de Sus, Bughea de Sus, Coţofenești, Trestioara, Vitioara de Sus, Podenii Noi ş.a. erau grav avariate. Materiale de construcţie nu se găseau, iar autorizaţii de reparaţii nu se acordau. De mare ajutor a fost atunci vizita neanunţată în Protoierie a Patriarhului Justinian, însoţit de Episcopul-vicar Antonie Plămădeală. Cu acest prilej, părintele Vasile Ilie a solicitat consiliere tehnică din partea Centrului eparhial. Au fost trimiși preotul Ion Neamu - consilier eparhial, şi arhitectul Voicu Florea, care au văzut în câteva zile o mare parte din bisericile afectate şi s-au edificat asupra stării lor.

Multe biserici au fost reparate şi consolidate, bisericile prăbuşite au fost reconstruite, iar unele au fost zidite de la temelie. După mărturia părintelui Vasile Ilie, cu toate piedicile impuse de conducerea vremii, ori cauzate de lipsa materialelor necesare construcţiilor, toți preoții au dat dovadă de râvnă şi dragoste pentru îndepărtarea rănilor cutremurului.

Vrednicul protopop a evidenţiat adeseori ajutorul financiar substanțial primit din partea Patriarhului și a Arhiepiscopiei Bucureștilor. Bisericile au fost împodobite cu picturi, cu obiectele liturgice necesare și au primit veșmântul cel nou al harului. O bună parte din biserici au fost sfinţite sau binecuvântate de consilieri sau protoiereu întrucât arhiereii ajungeau foarte greu la astfel de evenimente, din pricina interdicțiilor și a cenzurii cunoscute.

În anii de bogată activitate în fruntea Protoieriei Vălenii de Munte a îmbinat iubirea de cult cu dragul de cultură. A participat la sărbătorile importante și la multe evenimente culturale și artistice din zonă, la cursurile de vară ale Universităţii Populare „Nicolae Iorga”, organizate la Vălenii de Munte, primind în semn de recunoștință Diploma de onoare din partea Fundaţiei îNicolae Iorga” - Vălenii de Munte, Diploma de Excelenţă de la Centrul Judeţean pentru conservarea şi promovarea culturii tradiţionale Prahova, precum și titlul de cetăţean de onoare al comunei Drajna.

Pentru bogata activitate pastoral-misionară și administrativ-bisericească a primit rangul de iconom stavrofor și Crucea Patriarhală din partea Patriarhului Teoctist, iar la împlinirea a 50 de ani de slujire preoţească a primit din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel Ordinul „Sanctus Stephanus Magnus” (iunie 2014) şi Ordinul „Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul” (mai 2017) la împlinirea vârstei octogenare.

Dorim ca părintele proinprotoiereu Vasile Ilie să aibă bucuria culegerii roadelor duhovnicești şi a tuturor împlinirilor întru mulți și liniștiți ani.