Paştele în Finlanda

Ca şi în alte ţări, Paştile sunt foarte bogate în tradiţii, în Biserica Ortodoxă din Finlanda.

Cu o săptămână îaninte de Paşti, în Duminica Floriilor, copiii decorează ramuri de salcie cu flori confecţionate din hârtie. Întrucât salcia este primul arbore care arată, primăvara, primele semne de viaţă după ieşirea din iarnă, ea reprezintă, în partea de nord a Europei, ramurile de palmier cu care a fost întâmpinat Mântuitorul în Ierusalim.

Ramurile sunt binecuvântate seara, în Sâmbăta lui Lazăr, iar duminică dimineaţa copiii merg la bunici şi la rude, pe care îi ating cu ramurile sfinţite, făcându-le urări şi, la urmă, oferindu-le părţi din respectivele ramuri. În schimbul urărilor, copiii primesc bomboane, ouă de ciocolată sau chiar bani. De obicei, dulciurile de frupt sunt oferite o săptămână mai târziu, în noaptea de Înviere, când se încheie Postul.

În casele ortodoxe, ramurile de salcie sunt păstrate până la Înălţare, zi în care sunt arse.

Săptămâna Mare este, după cum se ştie, încărcată de slujbe. În toată ţara se mai păstrează obiceiul ca, în Vinerea mare, să nu se facă vizite. În copilăria mea, când apelurile telefonice se făceau prin intermediul unui operator, în Vinerea Mare şi în Ajunul Crăciunului erau permise doar apelurile de urgenţă.

Noaptea de Înviere este marcată de slujba specifică. Televiziunea finlandeză transmite, în fiecare an, slujba ortodoxă, prilej cu care numeroşi non-ortodocşi au ocazia să o urmărească. În unele parohii, Sfânta Evanghelie este citită afară, după procesiunea din jurul bisericii. Acest obicei este de provenienţă greacă, datează din secolul al XIX-lea şi urmăreşte să transmită mesajul Învierii şi celor care se grăbesc să ajungă acasă, să înceapă masa de Paşti.

În prezent, de Înviere Evanghelia de la Litughie se citeşte în mai multe limbi. La noi în Seminar o citim şi în limba română, întrucât avem un preot român printre noi, pe părintele Bogdan Grosu.

În noaptea de Înviere, foarte mulţi oameni se împărtăşesc. Îmi amintesc că, în urmă cu 40 de ani, foarte rar se împărtăşea cineva de Paşti. Asta pentru că, uneori, chiar preoţii le spuneau oamenilor să nu se împărtăşească de Înviere, pentru a nu lungi şi mai mult durata slujbei, fapt care denota o proastă înţelegere a înţelesului Liturghiei. Cum putem serba Învierea lui Hristos dacă ne ferim de comuniunea cu El? Arhiepiscupul Paul al Finlandei - trecut la Domnul în 1988 - a fost un învăţător fără odihnă al importanţei împărtăşirii. Viaţa sa radia în fiecare zi lumina adevărată a Învierii, iar acest fel de vieţuire îl putem experia şi noi în noaptea de Înviere.

După slujbă, în multe parohii, se organizează o agapă cu mâncăruri specifice Paştilor. Pasca, o specialitate de origine rusească, căreia i se adaugă o specialitate de pâine dulce, numită „guliţă“ sunt deserturile tradiţionale ale perioadei pascale. De asemenea, carnea de miel este preferată de foarte mulţi finlandezi, deşi cererea nu este acoperită de producţia noatră de miei, motiv pentru care trebuie să apelăm la cei importaţi din Noua Zeelandă!

Iar pentru a arăta că Hristos a înviat pentru toate popoarele, nu doar că citim Sfânta Evanghelie în mai multe limbi, dar şi urarea pascală: „Hristos a înviat! - Adevărat a înviat!“, de asemenea, în mai multe limbi. Aşa că, acum, doresc să-i învăţ şi pe fraţii şi surorile mele în credinţă din România urarea pascală din limba finlandeză.

Aşadar, reţineţi: finlandeza este o limbă uşor de vorbit, dacă nu uitaţi că accentul trebuie pus întotdeauna pe prima silabă,

Kristus nousi kuolleista! - Totisesti nousi!