Pentru puţin!

În articolul de săptămâna trecută remarcam absenţa, la multe vânzătoare din magazinele pe care le frecventez, zâmbetului de „bun venit“ întru întâmpinarea clientului, precum şi a formulei „mulţumesc!“, la plecarea lui, şi puneam întrebarea cine foloseşte (întâi) această formulă de politeţe. Am observat că vânzătoarele se aşteaptă ca ele să primească mulţumiri; astfel, dacă tu închei respectiva relaţie de schimb (marfă - contra bani) prin cuvintele „La revedere!“ sau (reactivând o formulă antebelică, ce începe să câştige iar teren) „Vânzare bună!“, ţi se răspunde prin „Pentru puţin!“ ori „N-aveţi pentru ce!“, respectivele imaginându-se, după vechiul reflex al „gestionarelor“ de dinainte de â89, ca binefăcătoare (doar ţi-au „dat“ ceva!) şi aşteptându-se la… recunoştinţă!

Absenţa formulelor de firească civilitate comercială se datora atunci, desigur, şi deprecierii actului comercial, într-o distribuţie de lehamite a mărfurilor sau, dat fiind că unele din cele alimentare erau… „cu ciubote roşii“ (adică rare), într-o acţiune selectivă, de favorizare a cunoştinţelor. Şi, de aici, recunoştinţa; căci, analizat etimologic, (a) mulţumi se explică, prin veriga mulţămi, din (la) mulţi ani!, formulă de urare utilizată şi ca răspuns la saluturi de tipul „Să trăieşti“, „Sănătate“ şi chiar „Bună ziua!“. Chiar dacă această legătură s-a pierdut, ceva tot a rămas; aşadar, pentru unii ar părea prea de tot să facă o asemenea urare, de bunăvoinţă, doar pentru o cumpărătură.

Scepticismul este o opţiune ce ne minează inutil psihicul, chiar într-o perioadă debusolată, prelungită şi fără scadenţă previzibilă. Deoarece suntem siguri că lucrurile se vor îndrepta cândva şi că cei (foarte) tineri vor fi nu numai beneficiarii unor noi modalităţi de plată, ci şi ai unor noi relaţii sociale; acelea în care ofertanţii din magazine vor mai fi sensibili, din multiple motive şi onorabile interese, la impresia pe care o fac cumpărătorilor, spre a-i cultiva şi spre a le induce reflexul condiţionat al revenirii, spre a întreţine relaţii convenabile (chiar dacă pe bază de marfă!).

Un început (poate numai educaţional) în această direcţie era prezenţa formulei „Vă mulţumim!“ pe bonurile de casă de la magazinele ce se respectau (astăzi, se pare că acest enunţ a cam dispărut!). Dar, la un alt nivel, formula de curtoazie se păstrează şi câştigă teren; o găseşti, de exemplu, pe foile cu instrucţiuni privind utilizarea unui aparat pe care ţi l-ai procurat, unde citeşti un text începând cu „Vă mulţumim (ba şi vă felicităm) că aţi cumpărat acest produs, care….!“. Cele mai pilduitoare mostre apar, însă, în texte promoţionale tipărite sau accesate pe internet: „Vă mulţumim că aţi ales serviciile noastre. Cu respect!“ (o bancă); „Vă mulţumim pentru că aţi ales firma noastră“; „Vă mulţumim că aţi ales serviciile şi produsele societăţii noastre!“ etc. Ba şi „Vă mulţumim că aţi accesat www… Vă dorim navigare plăcută!“. Iată şi o abordare a Primăriei Municipiului Iaşi: „Vă mulţumim că aţi ales să vă înregistraţi pe site-ul nostru!“.

Cea mai grozavă impresie mi-a produs-o un asemenea demers de bune relaţii dinspre o societate de asigurare, când trimite clienţilor chiar o Înştiinţare de întârziere de plată: „Vă mulţumim că aţi ales X Asigurări de Viaţă SA ca partener al planurilor Dvs. financiare…“, în pofida faptului că se continuă prin „Cu această ocazie, dorim să vă aducem la cunoştinţă că nu aţi achitat ultima primă de asigurare, scadentă la data de…“, respectiv prin somaţia „În cazul în care nu plătiţi prima de asigurare în perioada de graţie… nu veţi mai beneficia de…“.

Revenind, cine spune „Mulţumesc!“, primul, într-un magazin? În virtutea celor expuse, acesta trebuie să fie vânzătorul, pentru a rămâne, în folosul firmei, în bune relaţii cu clientul! Dar nici acesta nu se cade să mormăie doar câteva cuvinte, eventual monosilabice. Un răspuns normal în relaţiile dintre persoane civilizate este „Şi eu vă mulţumesc!“ (pentru amabilitate, pentru solicitudine etc.).

După cum şi autorul de faţă le mulţumeşte cititorilor, pentru bunăvoinţă!