Personalități ale culturii românești care așteaptă învierea cea de obște în cimitirele mănăstirești din Arhiepiscopia Bucureștilor

Anul 2021 a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca Anul comemorativ al celor adormiți în Domnul pentru a evidenția și a aprofunda valoarea liturgică și culturală a cimitirelor.

Când ne preocupăm de cei adormiți în Domnul, dovedim o profundă credință în Persoana lui Iisus Hristos care este lumina, viața și odihna oamenilor, căci din Persoana lui Iisus Hristos izvorăște viața cea fericită și iubitoare, pururea nouă și neîmpuținată.¹ De aceea, credința că prin rugăciuni și fapte de iubire îi putem ajuta pe cei dragi ai noștri mutați din această viață ne dă nădejdea și ne deschide perspectiva săvârșirii binelui în numele lor, pentru ei, pentru mântuirea lor.²

Crucea de la căpătâiul celor adormiți constituie mărturia credinței în nemurire, a speranței neclintite în învierea morților devenită posibilă prin Învierea lui Iisus Hristos, Dumnezeul-Om. Crucea reprezintă semnul iubirii dumnezeiești pentru om și ea permanentizează în conștiințe împăcarea umanității cu Dumnezeu și biruința definitivă a lui Iisus Hristos asupra morții. Privită din această perspectivă, moartea nu înseamnă pentru creștini o trecere în neființă, ci pășirea spre o altă viață, eternă.

Grija față de cimitire constituie o serioasă responsabilitate creștină și civică. Din acest motiv, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat în anul 2020 un cuprinzător și necesar Regulament al cimitirelor din Biserica Ortodoxă Română.

Liniștea și frumusețea specifice spațiului monahal, dar și o conștiință mai vie a monahilor legată de îngrijirea mormintelor și de pomenirea celor adormiți, au făcut ca multe personalități ecleziastice și laice să aleagă cimitirele mănăsti­rești ca lăcașuri de odihnă, întru așteptarea învierii celei de obște.

În cele ce urmează, vom prezenta pe scurt câteva nume ale unor personalități înhumate în unele cimitire mănăstirești aflate pe teritoriul canonic al Arhiepiscopiei Bucureștilor pentru a sublinia valoarea memorială și culturală a acestor cimitire.

1. Cea mai frumoasă și mai întinsă necropolă bisericească din România este cimitirul Mănăstirii Cernica. Acesta a fost creat din nevoia de a adăposti trupurile cuvioșilor monahi care treceau din lumea aceasta la Domnul. Astfel, în anul 1804, cuviosul Gheorghe, starețul mănăstirii, a construit în partea de miazăzi a vetrei monahale o bisericuță de cimitir închinată Sfântului și Dreptului Lazăr, cel a patra zi înviat din morți, sfințită de Episcopul Iosif al Argeșului. În jurul acestei mici capele în subsolul căreia se află gropnița monahală, a luat ființă ceea ce avea să se numească azi cimitirul vechi, în timp ce noul cimitir, situat vizavi, pe partea cu biserica cea mare a Sfântului Nicolae, s-a înfiripat la începutul secolului 20.

În cimitirul Mănăstirii Cernica se păstrează valoroase monumente funerare, însă trebuie știut că multe din acestea au dispărut cu timpul, din cauza cutremurelor, cel din anul 1940 fiind printre cele mai devastatoare.

Din inițiativa Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, prin implicarea Sectorului exarhat al Arhiepiscopiei Bucureștilor și a conducerii Mănăstirii Cernica, în anul 2021, cimitirul cernican s-a înnoit prin ample lucrări de reamenajare, dintre care amintim: organizarea unei parcări, construcția unui nou gard împrejmuitor, curățarea principalelor monumente funerare, turnarea de alei noi și asigurarea unui iluminat corespunzător. De asemenea, la intrarea în cimitir a fost montat un panou care cuprinde informații despre persona­litățile înhumate aici și zona în care se află mormintele acestora. Plăcuțele de orientare amplasate pe alei îi vor ajuta pe vizitatori să parcurgă, fără greutate, incinta acestui important loc al memoriei.³ Ar fi de dorit ca toate mănăstirile să se inspire din organizarea exemplară a cimitirului Mănăstirii Cernica.

În cimitirul Mănăstirii Cernica⁴ așteaptă învierea cea de obște nouă mitropoliți, dintre care trei primați (Nifon Rusailă †1875, Atanasie Mironescu †1931, Conon Arămescu-Donici †1922) și 21 de episcopi, fără a uita că în Biserica „Sfântul Gheorghe“ se află mormântul Mitropolitului primat Iosif Gheorghian (†1909).

Alături de acești ierarhi, în cimitirul din Mănăstirea Cernica odihnesc numeroși clerici de vază: stareți, duhovnici renumiți, arhiman­driți, protosingheli, ieroschimonahi, ieromonahi cu activitate culturală și gospodărească, cronicari, compozitori, clerici cu grade militare⁵ dintre care îi amintim pe: arhim. Benedict Ghiuș, vicar-patriarhal (†1990);  arhim. Andrei Scrima, profesor universitar (†2000); arhim. mitrofor Dionisie Simionescu, exarh, stareț al Mănăstirii Sinaia (†1929); arhim. maior Justin Șerbănescu, Cavaler al Ordinului Mihai Viteazul și Comandor al Ordinului Coroana României, stareț al Mănăstirii Cernica (†1941); arhim. mitrofor Haralambie Vasilache, mort în închisoarea de la Gherla (†1962); monahul Iorgu Cosma, erou în Războiul de Independenţă (†1902).

 Preoți profesori cu activitate de cercetare teologică, literați și publiciști: Nicolae Achimescu, profesor universitar (†2019); Ştefan Alexe, profesor universitar (†2007); Ion Bria, profesor universitar (†2002); Athanasie Negoiţă, profesor universitar (†1995); Ioan G. Coman, profesor universitar (†1987); Ioan Lupaş, academician, istoric (†1967); Grigore Pișculescu (Gala Galaction), academician, scriitor (†1961); Dumitru Stăniloae, academician, teolog de renume internațional (†1993); Constantin Voicescu, misionar creștin, predicator (†1997).

Boieri, oameni politici și de arme: Aldea Romulus, general (†1975); Anagnosti Iordache, paharnic (†1840); Anastasiu Mihail, general; Anastasiu Ioan I., general (†1946); Bibescu Nicolae Șt., colonel, prefect al Capitalei (†1888) - a înființat Serviciul de Informații în timpul lui Cuza, rudă a Marthei Bibescu; Bobescu Dimitrie, paharnic (†1846); Borcescu Enache, general (†1955); Brătianu Nicolae, clucer (†1858); Bujoreanu Grigore, căminar (†1830); Cantacuzino Matei Constantin, vel agă (†1685); dr. Davidescu George, diplomat (†1973); Demetriescu Alexandru, ministru de externe al Țării Românești (†1890); Mehedinți Dumitru, general (†1973) - erou în luptele de la Mărăşeşti, Jiu, Carpaţi, Cerna, Mărăşti, Tg. Ocna; Știrbei Cernica, mare vornic, ctitorul mănăstirii (†înainte de 1624) și soția sa Chiajna vorniceasa (rămășițele lor se păstrează în osuarul Bisericii `Sf. Lazăr~); Știrbei Alina, domniță (†1894) - fiica Domnitorului Barbu Știrbei şi a Doamnei Elisabeta Știrbei, în cavoul familiei (aflat lângă Altarul Bisericii `Sfântul Ierarh Nicolae~).

Academicieni, profesori laici, artiști, literați, oameni de cultură și un număr semnificativ de personalități basarabene militante pentru unirea Basarabiei cu România în anul 1918: Avramescu Aurel Flavius, academician (†1985); Băncilă Vasile, filosof, pedagog, eseist (†1979); Bernea Ernest, sociolog, etnograf, filozof (†1990); Bulat Toma G., istoric (osuarul Bisericii `Sf. Lazăr~, †1979); Cândea Virgil, academician (1927-2007); Ciobotea Alexe, învățător, tatăl Preafericitului Părinte Patriarh Daniel (†1999); Ianolide Ioan, scriitor creștin (†1986); Papazoglu Dimitrie, lt. colonel, istoric, binefăcător al Bisericii Ortodoxe Române (†1892), și soția, Irina n. Grecianu (†1895); Popescu Emilian, academician (†2020); Popescu Stela, artistă (†2017); Saizescu Geo, regizor (†2013); Ioan Gh. Savin, profesor universitar de teologie-apologetică (†1972); Țuculescu Ion, pictor (†1962); Zavaidoc Constantin, interpret de muzică populară (†1945).

Personalități basarabene: Balaur Dimitrie, preot, publicist, consilier Episcopia Bălți, deținut la Jilava, Gherla (†1996); Bogos Dimitrie, primar al Chișinăului, membru în Sfatul Țării din Basarabia, militant pentru Marea Unire din 1918 (†1946); Ciugureanu Daniel, prim-ministru al Republicii Moldoveneşti, făuritor al Unirii Basarabiei cu România, ucis în închisoarea de la Sighet (†1950); Elefterie Sinicliu, membru în Sfatul Țării din Basarabia, militant al Marii Uniri (†1979); Halippa Pantelimon, ministru, militant al Marii Uniri (†1979); Răduleanu Boris (Babcenco) - preot, publicist, consilier Episcopia Bălți, deținut la Jilava, Aiud (†1990); Țepordei Vasile, preot, scriitor, deținut în lagăre siberiene (†2002); Vladimir Bogos, membru în Sfatul Țării din Basarabia, militant al Marii Uniri (†1950).

2. Mănăstirea Pasărea, chinovia dintre ape și păduri întemeiată la începutul secolului al 19-lea sub oblăduirea stareților isihaști de la Mănăstirea Cernica, deține o îndelungată și frumoasă tradiție de viețuire monahală feminină, organizată până astăzi cu pricepere de starețe harnice. Cimitirul mănăstirii, exemplar îngrijit, este împodobit cu o capelă având hramul `Adormirea Maicii Domnului~, ctitorită de Sf. Ierarh Calinic de la Cernica în 1834. Aici se păstrează numeroase morminte, dintre care se remarcă cele ale membrilor familiei de filantropi și ctitori de biserici Macca. Primul dintre aceștia este colonelul Petre Macca (1844-1905), participant la Războiul de Independență, al cărui bust din bronz, operă a renumitului sculptor floren­tin Rafaello Romanelli (1856-1928)⁶, domină ansamblurile funerare din cimitir.⁷ Soția acestuia, Elena Macca (1842-1912), a fost implicată în mod activ în activitatea caritativă a Bisericii Ortodoxe Române și în cea a organizării învă­țământului public. Tot la Pasărea așteaptă învierea cea de obște: sculptorul Gheorghe Anghel (1904-1966), al cărui mormânt este împodobit cu o statuie realizată chiar de artist, în timp ce alte sculpturi ale sale se păstrează în muzeul mănăstirii. În cimitirul de la Mănăstirea Pasărea se găseau mormintele Anei Ipătescu, participantă la Revoluția din 1848 (†1875), și cel al cuvioasei Filofteia, mama Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica.

3. La Mănăstirea Căldărușani, chinovia care a avut o intensă activitate culturală și gospodărească, în special în secolul al 19-lea, cimitirul posedă și o capelă cu hramul `Sf. Ioan Teologul~ (ctitorită la începutul secolului al 19-lea de Constantin biv vel ban și Toma Crețulescu biv vel logofăt) sub care se află osuarul mănăstirii cu osemintele multor cuvioși care au viețuit în obștea de aici. În jurul acestei capele se află mormintele mai multor personalități culturale și duhovnicești cum sunt: arhim. Sofian Boghiu (†2002) pictor, duhovnic și stareț al Mănăstirii Antim din București (în partea de miazăzi a cimitirului), iar în partea de miazănoapte odihnesc întru așteptarea învierii: arhiereul Dositei Periețeanu (†1899) eruditul preot Paul Mihail (†1994), teolog, memorialist și istoric român, membru de onoare al Academiei Române; Olimp Căciulă, clasicist, traducător, profesor la Seminarul Nifon din București și funcționar în cadrul Administrației Patriarhale (†1979), fără a uita că în pridvorul bisericii mari de la Căldărușani se află mormântul Mitropolitului primat Ghenadie Petrescu (†1918).

4. Mănăstirea Samurcășești, ctitorită de boierul constantinopolitan Constantin Samurcaș între anii 1808 şi 1809⁸, posedă un cimitir care are și o capelă cu hramul `Sfinţii Constantin și Elena~, sfințită la 12 septembrie 1876. Aici se află câteva morminte ale unor persoane importante: ziaristul Alexandru Beldiman (†1898), fondatorul ziarului Adevărul, Frosa Sarandi (†1904), una din primele artiste ale teatrului românesc, monahia Sofia Heliade-Rădulescu (†1909), fiica lui Ion Heliade-Rădulescu, fostă stareță a mănăstirii între 1894 şi 1909; Ioan Buiurgă, unul din eroii căzuți în lupta de la Grivița (30 august/11 septembrie 1877). Mama eroului de la Plevna, Nicolae Valter Mărăcineanu, își are și ea aici locul de îngropare, ei datorându-i-se și monumentul ridicat pentru fiul său erou care odihnește pe câmpul de luptă. Este de la sine înțeles că în mănăstire, mai exact lângă biserica mare, își au mormintele împodobite cu frumoase monumente funerare membrii familiei Samurcaș, ctitorii mănăstirii: Zoe Samurcaș (†1867), Alexandru Samurcaș (†1870), Ion Sa­murcaș (†1873) și Maria Cretzeanu, născută Samurcaș (†1884).

5. Mănăstirea Țigănești, întemeiată în anul 1805 din dorința Mitropolitului Dositei Filitti al Țării Românești, a avut o obște de monahii care a sporit chiar și după secularizarea bunurilor bisericești.⁹ Cimitirul mănăstirii are o biserică-paraclis cu hramul `Sf. Treime~ care datează, în forma actuală, din anul 1880.¹⁰ Aici își dorm somnul întru așteptarea învierii unii dintre binefăcătorii mănăstirii: boierul grec, primar pentru scurtă vreme al Bucureștilor (februarie- septembrie 1870), Eftimie Diamandescu, ctitorul bisericii din localitatea Bălăceanca și al spitalului de psihiatrie de acolo care îi poartă numele. Soția sa, Sofia Diamandescu, a finanțat confecțio­narea catapetesmei Mănăstirii Țigănești în 1895. Mormântul lui Eftimie Diamandescu nu mai păstrează numele acestuia, ci doar fotografia și o monogramă. Menționăm că monumentul funerar al edilului everghet a fost realizat de celebrul sculptor Carol Storck în anul 1898. Dintre alte persoane importante care sunt îngropate în cimitirul mănăstirii îi amintim pe: boierul Ioan A. Ghica (1816-1894), constructorul Mihail Erbașu (†2014), un binefăcător al Bisericii noastre, și protosinghelul Tit Moldovan (1923-1987), duhovnic şi slujitor al Mănăstirii Ţigăneşti, unul dintre numeroşii mărturisitori ai Bisericii Orto­doxe Române în temniţele comuniste.¹¹

Personalități care așteaptă învierea cea de obște în cimitirele unor mănăstiri din județul Prahova

6. Plecând din București, pe șoseaua Ploieștilor spre Brașov, departe, pe Valea Teleajenului, se află Mănăstirea Cheia, vechi așezământ pust­nicesc cu o tradiție de sute de ani, azi frumos păstrat și împodobit. În cimitirul curat și îngrijit se află mormintele venerabilului stareț, arhimandritul Grigorie Georgescu (†1940), un monah rugător ale cărui milostenii l-au făcut vestit și care a înzestrat mănăstirea nu doar cu bunuri, ci și cu o obște trainică și iubitoare de rugăciune după modelul Sfântului Munte Athos. În același mormânt odihnește și arhimandritul Grigorie Băbuș, nepotul starețului Grigorie, consilier patriarhal, bun cunoscător al muzicii psaltice, înzestrat cu o voce deosebită, slujitor vreme de decenii la Catedrala Patriarhală din București, primul organizator al Bibliotecii Sfântului Sinod de la Mănăstirea Antim. Alăturat, își are mormântul cunoscutul arhidiacon profesor Sebastian Barbu-Bucur, muzicolog, compozitor, fondator și dirijor al corului de tradiție bizantină Psalmodia, care a împodobit repertoriul muzical bisericesc cu multe slujbe alcătuite în cinstea unor sfinți români și a Sf. Ier. Nectarie de la Eghina. Tot la Cheia își doarme somnul de veci profesorul universitar Victor Dan Zlătescu (1933-2000) considerat fondatorul școlii moderne de drept comparat de la noi.

7. În apropierea Mănăstirii Cheia, pe o culme domoală, se găsește Mănăstirea Suzana¹², veche chinovie de monahii datând din prima jumătate a secolului al 18-lea. În cimitirul mănăstirii, străjuit de pădure și de smeritele chilii monahale, se păstrează mormântul cunoscutului istoric și critic literar, prozator și eseist Marin Bucur (1929-1994) ale cărui studii se regăsesc și în revistele bisericești.

8. Tot pe apa Teleajenului, dar înapoi, spre Ploiești, se află Mănăstirea Zamfira, veche ctitorie din epoca brâncovenească, unde și-a manifestat talentul artistic de tinerețe pictorul Nicolae Grigorescu. Cum cimitirul mănăstirii se află la o oarecare distanță de incinta acesteia, în jurul bisericii mari au fost așezați spre veșnică odihnă, pe latura de miazănoapte: renumitul compozitor și profesor de muzică psaltică Ștefa­nache Popescu (1824-1911), în timp ce pe latura de miazăzi a bisericii sunt îngropați cinci membri ai familiei savantului Nicolae Iorga: mama Zulnia, fratele George și trei copii: Adriana, Ștefan și Valentin. Tot aici așteaptă învierea de obște cunoscutul duhovnic al mănăstirii, arhimandritul Gavriil Stoica (†2008).

9. Este important de menționat că Mănăstirea Radu Vodă din București a avut un cimitir situat pe dealul din vecinătate, în jurul Bisericii Bucur, construită în scopul de a fi capelă funerară. Numeroasele morminte aflate cândva în jurul bisericii mănăstirii au dispărut din diferite motive, la fel ca și cele din jurul istoricei Catedrale Patriarhale, și ea organizată ca mănăstire și care păstrează în interior mormintele Patriarhilor Miron Cristea (†1939), Nicodim Munteanu (†1948), Iustin Moisescu (†1986) și Teoctist Arăpașu (†2007). Cu toate acestea, nu putem omite faptul că în biserica Mănăstirii Radu Vodă se află cel mai vechi mormânt voievodal păstrat in situ, cel al ctitorului Radu Vodă Mihnea (†1626), plus alte 25 de morminte domnești de boieri și ierarhi, cu pietrele lor funerare datând din secolele 16-20, cel mai de vază fiind cel al vrednicului de pomenire Patriarh Justinian Marina (†1977).¹³

În încheiere, subliniem că pomenirea celor adormiți în Domnul și grija față de mormintele acestora exprimă credința în Înviere și în viața veșnică, având profunda convingere că iubirea este mai tare ca moartea; în același timp, acestea reprezintă o datorie creștinească, un gest de recunoștință și de comuniune între generații. Privite din această perspectivă, cimitirele au devenit din locuri care provocau spaimă, tristețe și apăsare sufletească locuri de pelerinaj și de reculegere spirituală.¹⁴

Note:

¹Pr. Dumitru Stăniloae, Spiritualitate și comuniune în Liturghia ortodoxă, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2004, p. 342.

²Dan Ilie-Ciobotea, Învățătura Sfântului Ioan Gură de Aur despre rugăciunile pentru cei adormiți în Domnul, în Mitropolia Banatului, 1976 (XXVI), nr. 9-12, p. 653.

³†Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Comemorarea celor decedați și cultul eroilor susțin cultura recunoștinței și a comuniunii între generații, Mesaj transmis cu prilejul Zilei Culturii Naționale, Ziarul Lumina, vineri, 15 ianuarie 2021, nr. 10 (4730) Anul XVII, pp. 8-9.

⁴Listele dezvoltate cuprinzînd numele personali­tăților ecleziastice și laice înhumate la Mănăstirea Cernica pot fi consultate în art. arhim. Policarp Chi­țulescu, Cimitirul Mănăstirii Cernica - cea mai mare necropolă bisericească din România, Ziarul Lumina, 22 iulie 2021 și 26 iulie 2021.

⁵Numele vor fi redate selectiv, în ordine alfa­betică.

⁶Celelalte numeroase elemente din bronz care împodobeau ansamblul funerar sunt astăzi dispărute.

⁷Casa (Petre) Macca din București, un impresionant monument de artă donat Statului român de proprietar, a adăpostit mai întâi Muzeul Național de Antichități, iar din 1956 găzduiește Institutul de Arheologie Vasile Pârvan.

⁸Nicolae Stoicescu, Mănăstirea Cioro­gârla-Samur­cășești. File dintr-o monografie, în Glasul Bisericii 1982 (XLI), nr. 1-3, ian.-martie, pp. 157, 159, a se vedea și Mihai Rădulescu, File de istorie bisericească: Mănăstirea Samurcășești, 1979 (XXXVIII), nr. 1-3, ian.-feb; Pr. I. Ionescu, Mănăstirea Samurcășești (Ciorogârla) - stareța Sofia Heliade-Rădulescu, în Biserica Ortodoxă Română, 1997 (CXV), nr. 7-12, iulie-decembrie, pp. 273-276.

⁹Victor Simion, Mănăstirea Țigănești, Glasul Bisericii, 1991 (L), nr. 4-6, iulie-decembrie, p. 88. În acest material, din păcate, nu găsim nici o informație despre cimitirul mănăstirii.

¹⁰Victor Simion, Mănăstirea Țigănești, Glasul Bisericii, 1991 (L), nr. 4-6, iulie-decembrie, p. 93.

¹¹†Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, Protosinghelul Tit Moldovan, un duhovnic mărturisitor, Ziarul Lumina din 26 iulie 2012, accesat de pe site-ul ziarullumina.ro pe 28.02.2022.

¹²Gh. Moisescu, Mănăstirea Zamfira, Biserica Ortodoxă Română, 1954 (LXXII), nr. 2-3, feb.-martie, p. 333.

¹³Arhim. Policarp Chițulescu, Patrimoniul Mănăstirii Radu Vodă - Mormintele, în vol. Sfânta Mănăstire Radu Vodă din București, Ed. Basilica, București, 2018, p. 155.

¹⁴†Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Comemorarea celor decedați și cultul eroilor susțin cultura recunoștinței și a comuniunii între generații, Mesaj transmis cu prilejul Zilei Culturii Naționale, Ziarul Lumina, vineri, 15 ianuarie 2021, nr. 10 (4730), Anul XVII, pp. 8-9. În documentarea pentru acest material am consultat și lucrarea Pridvoare ale cerului. Mănăstiri și schituri din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureștilor, ediția a II-a revizuită și adăugită, îngrijită de un colectiv coordonat de arhim. Nectarie Șofelea, Editura BASILICA, București, 2018.