Peste 3.000 de copii dispar, anual, de acasă

Ziua Internaţională a Copiilor Dispăruţi este marcată în fiecare an pe data de 25 mai. Anul acesta, organizaţia „Salvaţi Copiii“, în colaborare cu Inspectoratul General al Poliţiei Române, prin activităţile derulate în special în şcoli, au dorit să tragă un semnal de alarmă asupra numărului tot mai mare de dispariţii voluntare în rândul minorilor. Potrivit datelor statistice furnizate de Inspectoratul General al Poliţiei Române, în perioada 30 aprilie 2008-15 aprilie 2009 au fost declaraţi dispăruţi 3.084 de copii, dintre care peste 95% au plecat de acasă din proprie iniţiativă.

Indiferenţa şi lipsa comunicării sunt doar doi factori care duc la dispariţia copiilor de acasă. În fiecare an, în jurul datei de 25 mai, când este marcată Ziua Internaţională a Copiilor Dispăruţi, sunt organizate diverse manifestări publice care să mobilizeze conştiinţa părinţilor şi să le atragă atenţia asupra dramelor copiilor dispăruţi. „Fuga de acasă nu este o soluţie în cazul în care copiii «se supără pe părinţi», întrucât plecarea voluntară de acasă implică mai multe drame, atât ale copiilor, cât şi ale părinţilor“, a explicat preşedintele executiv al Salvaţi Copiii, Gabriela Alexandrescu, în cadrul unei întâlniri cu elevii avute anul trecut în liceele bucureştene.

La dezbaterea organizată astăzi de către „Salvaţi Copiii“, la Clubul Ţăranului Român, vor participa elevi, părinţi, profesori din şcoli şi licee, precum şi reprezentanţi ai Inspectoratului General al Poliţiei Române (IGPR), Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării.

Campania se desfăşoară şi la nivel naţional, în Timişoara, Iaşi, Suceava, Târgu Mureş, Dolj, Braşov, Neamţ, Vaslui, Hunedoara, Caraş Severin, prin activităţi de informare în şcoli şi licee, dezbateri, mese rotunde cu reprezentanţi ai instituţiilor şi campanii stradale.

Peste 3 mii de cazuri de dispariţie într-un singur an

Aproape 3.100 de copii au fost declaraţi dispăruţi, în perioada 30 aprilie 2008-15 aprilie 2009, 95% dintre ei plecând voluntar de acasă sau de la centrele de ocrotire.

În 168 de cazuri din cele 3.084 sesizate, sunt implicaţi copii cu vârste de până în 10 ani, iar 68 nu sunt la prima dispariţie, unii dintre aceşti copii având între 7 şi 26 de plecări voluntare.

Comisarul-şef Adrian Dumitrescu de la Serviciul Urmăriri din IGPR atrage atenţia că, dacă pe segmentul de vârstă de până la 14 ani predomină dispariţiile în rândul băieţilor, pe segmentul 14-18 ani numărul fetelor care pleacă de la domiciliul familial este chiar de trei ori mai mare decât al băieţilor, acestea reprezentând un grup cu un nivel de vulnerabilitate crescut, întrucât există riscul de a fi atrase în reţele de traficanţi şi obligate să se prostitueze.

„Cei cu vârste mici, sub 14 ani, au o situaţie caracterizată prin absenteism şcolar şi neajunsuri în familie şi se expun riscurilor de a ajunge să cerşească şi să comită infracţiuni pentru a-şi asigura existenţa“, precizează Adrian Dumitrescu.

În aceeaşi perioadă însă au fost găsiţi 3.118 de minori dispăruţi, 174 dintre aceştia având până în 10 ani, iar în 15 aprilie 2009 se aflau în evidenţă un număr de 354 de minori dispăruţi, faţă de care poliţia desfăşoară activităţi în vederea găsirii lor.

116000, numărul special alocat dispariţiilor copiilor

La numărul de telefon 116000, linie unică de urgenţă, se semnalează cazurile de copii dispăruţi din Uniunea Europeană. Numărul funcţionează deja în Ungaria, Grecia, Ţările de Jos, Portugalia şi România), iar în altele două (Belgia şi Slovacia) va putea fi apelabil în perioada imediat următoare. „Fac apel la statele membre să-şi onoreze responsabilităţile şi să informeze furnizorii de servicii despre disponibilitatea numerelor 116, astfel încât liniile de urgenţă socială să intre rapid în activitate în toată Uniunea Europeană. Dincolo de obligaţiile juridice, pe care voi continua să le aplic energic, avem o obligaţie morală faţă de părinţii şi copiii europeni“, a declarat comisarul european pentru telecomunicaţii, Viviane Reding.

Serviciul funcţionează gratuit, 24 de ore din 24, şapte zile pe săptămână.

Implementarea liniei 116000 peste tot în Europa ar înlesni campaniile de căutare şi cooperarea internaţională, mărindu-le astfel eficacitatea. Liniile de urgenţă şi-ar putea coordona mai bine activitatea pentru a rezolva cazurile de dispariţii de copii cu implicaţii transfrontaliere.

116111, telefonul copilului

În afara acestuia, un alt număr scurt pentru servicii cu caracter social, poate fi apelabil în România, 116111 - pentru asistenţă telefonică pentru copii, în timp ce 116123 trebuie implementat.

Toţi copiii din România sau copiii străini aflaţi pe teritoriul României pot apela Telefonul Copilului în cazul în care nu le sunt respectate drepturile. De asemenea, şi părinţii, cadrele didactice, profesioniştii sau publicul larg pot semnala cazuri de încălcare a drepturilor copilului la 116111.

La Telefonul Copilului răspunde personalul angajat şi voluntari pregătiţi să asculte copiii, tinerii sau părinţii, care vor fi îndrumaţi pentru a depăşi situaţiile reclamate. Cu toate acestea, doar cu acordul apelantului un asistent social din cadrul Protecţiei Copilului va fi informat cu privire la situaţia prezentată. Apelanţii acestui număr unic cu caracter social vor primi informaţii utile privind serviciile sociale existente în ţara noastră.

În fiecare an, serviciile „Telefonul Copilului“ din toată lumea răspund unui număr de aproximativ 11,4 milioane de apeluri din partea copiilor în nevoie. De altfel, la nivel mondial s-a instituit şi Ziua Internaţională a Telefonului Copilului, sărbătorită de organizaţii din întreaga lume la data de 17 mai.

▲ În lume, 9,2 milioane de copii mor, anual, înainte de a împlini 5 ani

Rata mortalităţii infantile din România este la cel mai înalt nivel din Europa, respectiv 22,9% în cazul copiilor mai mici de un an, comparativ cu 5,72% media Uniunii Europene, potrivit Organizaţiei „Salvaţi Copiii“, care a lansat un program pentru reducerea acestui fenomen.

Alianţa Internaţională „Salvaţi Copiii“ a stabilit ca prioritate strategică pentru 2010-2015 dezvoltarea de programe globale în domeniul nou-născuţilor şi al supravieţuirii acestora. Programul va fi subsumat Obiectivului 4 de Dezvoltare al Mileniului, care se referă la reducerea cu două treimi, în perioada 1990-2015, a ratei mortalităţii copiilor sub cinci ani.

Potrivit organizaţiei nonguvernamentale, şi contextul internaţional este destul de grav, în fiecare an 9,2 milioane de copii murind înainte de împlinirea vârstei de cinci ani, iar 40% dintre aceştia în prima lună de viaţă.

În 85% dintre cazuri, mortalitatea infantilă este provocată de cauze care ar putea fi prevenite, precum pneumonie, diaree, complicaţii la naştere, malarie, pojar, SIDA sau malnutriţie. „Toţi copiii au dreptul la viaţă, de aceea trebuie să facilităm accesul nou-născuţilor şi al mamelor acestora la serviciile medicale de bază. Să nu uităm că un copil moare la fiecare trei secunde din cauze ce ar putea fi prevenite. De aceea, vrem să determinăm implicarea reală şi a autorităţilor române în atingerea Obiectivului 4 de Dezvoltare al Mileniului. Până în 2015, putem să salvăm şase milioane de copii care mor anual din cauze ce ar putea fi prevenite“, a declarat preşedintele executiv al „Salvaţi Copiii“ România, Gabriela Alexandrescu.

▲ Drepturile copiilor în România

Pe 20 noiembrie 1989 a fost adoptată Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) privind drepturile copilului, aceasta intrând în vigoare în septembrie 1991. Convenţia a fost ratificată de majoritatea ţărilor din lume, cu excepţia Statelor Unite ale Americii şi a Somaliei.

România a ratificat Convenţia pe 28 septembrie 1990 prin Legea nr.18/1990 şi s-a inspirat din aceasta atunci când a elaborat Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

Potrivit acestei legi, copiii trebuie să beneficieze de drepturile generale ale omului, la care suntem toţi îndreptăţiţi încă din momentul naşterii - demnitate, respect, egalitate şi dreptate, aplicându-se fără deosebire de cetăţenie, naţionalitate, rasă, etnie, limbă, sex, orientare sexuală, abilităţi sau orice alt statut. Pe de altă parte, copiii diferă de adulţi, având şi alte necesităţi. Copiii sunt vulnerabili, trebuie să se joace, sunt în proces de dezvoltare şi au nevoie de oarecare autonomie, de aceea au nevoie şi de drepturi proprii, cu caracter special.

Drepturile copilului sunt grupate în trei categorii, prima dintre ele referindu-se la drepturile de protecţie şi se referă la protectia împotriva oricărei forme de abuz fizic sau emoţional, precum şi împotriva oricărei forme de exploatare.

Copilul are dreptul la dezvoltare - se referă la disponibilitatea şi accesul la toate tipurile de servicii de bază, precum educaţia şi serviciile de îngrijire medicală.

De asemenea, copilul are dreptul de a fi implicat în deciziile care îl privesc. Instituţia în a cărei sarcină se află monitorizarea respectării drepturilor tuturor copiilor din România este Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, care funcţionează în cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse.