Pictorul Costin Neamțu, aniversare 85 - o reîntoarcere în ținutul inimii sale

Pentru a onora împlinirea a 85 de ani a îndrăgitului artist plastic pe plaiurile natale, Muzeul Național al Bucovinei a organizat Expoziția de pictură Costin Neamțu, Omul poveste, pictorul în poveste.

Galeria cu bolți a cunoscutei instituții de cultură sucevene a primit 100 dintre operele plăsmuite de pictorul născut nu departe de Fălticeni și stabilit mai apoi în București, unde a activat ca profesor de desen și pictor cu impresionantă operă, cu ecouri și peste hotarele țării.

Istoricii de artă, cunoscătorii în domeniu, iubitorii frumoaselor valori conturează în cuvinte grăitoare viața și opera unui asemenea artist. Este pilduitoare lucrarea lui, plină de lumină creatoare, strădania Omului poveste, pictorul în poveste, cum a fost zugrăvit în cuvinte de Grigore Ilisei, scriitorul răsărit în același ținut binecuvântat al fostului județ Baia.

M-am întrebat în câteva rânduri: cum de s-au întâlnit Cela Neamțu, Costin Neamțu, Grigore Ilisei, Doina Cernica, împreună cu alți iubitori de lumină? Probabil că îndeletnicirile lor au rânduit să se știe din tinerețe, dar consider că apropierea dintre acești oameni plini de daruri s-a împlinit prin mijlocirea marelui artist al românilor, sculptorul Ion Irimescu, în zilele când acesta, revenind la Fălticeni, pentru scurte perioade de timp, apoi definitiv, îi strângea alături la zile festive, aniversări și momente de suflet.

Involuntar, dar și cu bună știință, sculptorul Irimescu convoca soboare de înțelepciune, frumos și poezie. Acolo se adunau cei care vibrau pentru locurile unde văzuseră lumina zilei și astfel învățau, laolaltă, din mărinimia și dăruirea altora, întrucât felul în care au ales să ființeze reprezintă o exemplară lecție de afierosire și lucrare creștină, întru care fuseseră sortiți.

În general, doar monahii renunță la ce au agonisit și oferă totul comunității, obștii din care fac parte. De aceea, spiritul lui Ion Irimescu este, într-un anume fel, unul monahal, întrucât cea mai mare parte a operei sale a fost dăruită orașului Fălticeni, aflat în preajma localității unde își are obârșia și în care și-a rostuit, la Liceul „Nicu Gane“, studiile secundare.

Cred că în acele ceasuri de bucurie aniversară atât Costin Neamțu, cât și doamna Cela Neamțu au învățat de la Ion Irimescu dorința de a dărui și a face bucurii altora.

Întoarcerea lui Costin Neamțu în ținutul Sucevei, în zilele sărbătoririi a 85 de ani, este plină de semnificație. Născut la Corni, lângă Fălticeni, la 5 mai 1939, absolvent al Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“, în 1967, ca șef de promoție, Costin Neamțu și-a împărțit viața între atelierul meșterului zugrăviturii de subțire și catedra unei renumite școli bucureștene, preocupându-se de copiii și tinerii care aveau să devină peste ani studenți ai artelor frumoase. A făcut călătorii de studii și documentare în Spania, Franța, Italia, Germania, Cehoslovacia, Ungaria, Rusia, Grecia și Bulgaria. Începând cu anul 1968, a organizat numeroase expoziții personale în țară și străinătate, fiind prezent, totodată, în prestigioase manifestări expoziționale de grup în România și în importante centre artistice ale lumii. Amintim vernisajele de la Teatrul Național din București, Muzeul „Ion Irimescu“ din Fălticeni, Muzeul de Artă din Botoșani, Cercul Militar Național din București, Muzeul de Arte Vizuale din Galați, Palatul Culturii din Iași.

Lor li se adaugă altele, la Fălticeni, Iași, Botoșani, Câmpulung Moldovenesc, Bacău, Bârlad, Râmnicu Vâlcea, Dej, Constanța etc.

Cea dintâi participare la o expoziție de grup a artiștilor români reprezentativi în străinătate a avut loc la Moscova, în 1970. A expus apoi la Berlin, Seul, Beirut, Chișinău, Cehia, Polonia, Madrid, dar și în alte centre artistice și culturale. Dintre expozițiile personale de peste hotarele României merită menționate cele din Franța și Grecia.

După cum am aflat din mărturisirile celor care-i cunosc opera și personalitatea, Costin Neamțu presară în structuri iscusit orchestrate mirabila pulbere a pastelului. În creația sa Costin Neamțu recurgea la elemente cu răsunet din arta frescarilor români, adiau în tablourile lui ecouri din hieratismul bizantin, exista fericită contagiune cu decorativismul oriental și cu acele particulare limbaje ale primitivității africane. Topite toate însă într-o sinteză ce isca o nouă realitate artistică, cu stilizare și rostire proprie într-o matrice ce evidenția potențialitățile monumentalistului cu statură impozantă (Grigore Ilisei).

Într-un interviu realizat la o zi aniversară, Costin Neamțu afirma: universul artistic care, datorită Proniei cerești, se găsește într-o familie ca a noastră cred că este benefic. Partea cea mai importantă este păstrarea identității fiecăruia în orientarea creației. Nu ne trebuie nici sfaturi, nici dispute. Dialogul este purtat cu noi înșine și cu mediul de creație al fiecăruia. Diferențele dintre o generație și alta sunt mici. Pare-se că totuși idealurile sunt diferite. Sunt confesiuni rourate peste timp de o aură testamentară.

Am fost bucuros și impresionat să întâlnesc cuvinte de recunoștință din partea pictorului Costin Neamțu față de cei care l-au instruit îna­inte de a deveni el însuși dascăl apreciat și pictor consacrat. Mărturisea că pe maeștrii lui îi consideră piloni de reper. Între cei evocați erau Emil Grigore, învățătorul din Corni, sat aproape uitat din ținutul Fălticenilor, fost student câțiva ani al lui Octav Băncilă și al lui Ștefan Dimitrescu. Mai târziu i-au fost magiștri Călin Alupi, Costin Ioanid și Ghiță Popescu, ultimii doi cunoscuți profesori de artă monumentală.

Artistul Costin Neamțu a înfăptuit o lucrare vastă, gravitând între figurativ și abstract, iubind uleiurile, acrilicele, dar și pastelul, având, pe de o parte, o aplecare spre tradiție și, pe de altă par­te, o orientare spre limbajele contempo­ra­neității.

Multe dintre lucrările sale, de multe ori miniaturale, cu o puternică impresie de maiestuozitate, au o cromatică specială, aducând aminte de frumusețea operelor realizate de marii artiști care l-au precedat.

Doamna Cela Neamțu, artista deplină a tapiseriei acestui timp zbuciumat, mărturisea cândva că, înainte de a se îndrăgosti de viitorul ei soț, i-a apreciat foarte mult desenele. În vremea studiilor universitare, studentă la Arte textile, era captivată de lucrările realizate de colegii de la secțiile paralele. Cele mai reușite au inspirat-o în alcătuirea originalului și fermecătorului ei discurs creator în domeniul țesutului artistic. O astfel de fericită înrâurire au avut și creațiile viitorului ei soț. Cei doi aveau să întemeieze apoi o familie respectată în lumea artelor, ea impunându-se ca o doamnă a tapiseriei românești, el ca un pictor apreciat, prezent atât pe simezele din rotunjimea pământului românesc, cât și în străinătate.

Câteva remarci, dincolo de date biografice, de realizări și de multitudinea expozițiilor sale, cu adevărat impresionante, ni-l arată pe Costin Neamțu ca pe un ucenic receptiv și continuator în stil propriu al marilor artiști. A adus Cornilor, alături de Ion Grigore, colegul său din clasele primare, și de Cezar Petrescu, renumele de sat al pictorilor.

Printre profesorii de la care a învățat Costin Neamțu în vremea studenției se numără și cunoscutul pictor bisericesc Ghiță Popescu, care a pictat, împreună cu Nuni Dona, la rugămintea Patriarhului Justinian Marina, biserica Reprezentanței Patriarhiei Române din Ierusalim, sfințită de amintitul Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române în mai 1975.

Ghiță Popescu, pictor și profesor de artă monumentală, a sădit multe valori în sufletele studenților lui. Acest dascăl al artelor, activ în anii regimului comunist, a slujit Biserica prin penelul său și a cultivat interesul ucenicilor săi pentru zugrăvitura bisericească.

Multe din locurile în care au fost organizate expoziții ale Celei și ale lui Costin Neamțu, orașe mai mari sau mai mici, au primit în dar o parte din operele celor doi artiști. Dăruirea acestor valori înseamnă dorința de a-i bucura și pe alții, care astfel le pot admira.

Anii se adună, lăsând semne vizibile în viața oamenilor. În același timp, odată cu scurgerea vremii, pictorii, scriitorii, muzicienii, marii artiști devin înțelepți învățători ai altora și, uneori, modele.

Ca exemplu de jertfire creatoare a fost celebrat la Suceava, în Țara de Sus a izvoarelor sale, Costin Neamțu. Expoziția sa aniversară de pictură de la Galeria cu bolți a Muzeului de Istorie al Bucovinei a fost una dintre bucuriile de care a avut parte artistul la cei 85 de ani de viață.

Acest moment de cinstire, acolo, în ținutul Sucevei, cu impresiile privitorilor și cuvintele, mesajele adresate, a constituit un emoționant remember al drumului parcurs pe tărâmul artelor împreună cu doamna lui, Cela Neamțu, cu fiul lor, Lisandru, profesor și pictor deopotrivă. O veritabilă bucurie a încununat acest soroc de vârstă venerabilă. Fost-a împărtășită cu nădejdea altor bogate dăruiri și împliniri.