Plimbare în Delta Dunării

Vara este încă la noi, iar dacă sunteți în căutarea unei destinații de vacanță, fie pentru o excursie, fie pentru o ședere prelungită, brațul Sf. Gheorghe, al Dunării, poate fi o alegere inspirată.

Am ales să plecăm din Murighiol, aflat la 38 km distanță de Tulcea. Este o comună cu 1.000 de locuitori, aparținând de județul Tulcea, al cărei nume de origine turcă înseamnă „lacul vânăt“. Venind dinspre Constanța, drumul însumează două ore cu mașina până la Murighiol. Ajunși în Murighiol, pe drumul dinspre Agighiol, înaintăm pe drumul care leagă centrul comunei de debarcader. Oameni și ambarcațiuni așteaptă. Unii sunt acolo pentru a traversa lacul. Alții, pentru a merge la una dintre pensiunile din apropiere. Alții, ca noi, pentru o plimbare cu barca.

Întrebăm o doamnă care vinde ceva pe una dintre bărcile ancorate, dacă știe de unde putem închiria o ambarcațiune. Sună pe cineva, vorbim și ne tocmim la 250 de lei pentru o plimbare de două ore, doar noi și șoferul. În zece minute sosește. Este o bărcuță cu motor care, aveam să aflăm, este a lui, personală, cumpărată în urma a cinci ani de muncă în străinătate. Ne urcăm cu grijă, ne punem vestele și pornim. Merge cu viteză, iar în fața noastră întinderea de apă se lărgește și se deschide privirii încântate, în timp ce vântul ne flutură părul.

Șoferul ne povestește, ca un veritabil ghid, ce pasăre vedem în stânga, ce clădire este pe dreapta. Trecem pe lângă fosta vilă de vacanță a lui Ceaușescu, acum aflată în regim de protocol. Urmează, pe ambele părți, pensiuni primitoare din satul Uzlina. În fața lor se joacă, veseli, copiii. Unii pescuiesc, alții stau la umbră, întinși leneș într-un hamac. Nu am văzut pe nimeni făcând baie. Poți, ne spune șoferul, dar mai toți proprietarii pensiunilor au făcut piscină înăuntru. Șoferul ne povestește că toți locuitorii Uzlinei s-au mutat în comună. Stau aici numai pe vară, cât ține sezonul. A rămas un singur locuitor, un domn de 90 de ani, care crește animale și nu se îndură să plece de unde a trăit toată viața. Mănâncă pe la pensiuni, toți îl cunosc și îl simpatizează. Barca înaintează încet pe canale străjuite de sălcii cu plete lungi și bogate, stuf și trunchiuri de copaci ițite deasupra apei. Primul lac pe care îl vedem este Uzlina. Barca se oprește pentru a ne desfăta privirile. Este împărăția nuferilor galbeni, ale căror flori abia se deschid din boboci. Pe frunzele lor cărnoase, mulțime de melci zac nemișcați. Barca pornește alene. Apa clipocește. Când se întâlnește cu o altă barcă, ambele încetinesc, iar șoferii lor se salută. Vedem lebăda cu foi, grupuri de lișițe, cormorani, pescăruși cu ciocul roșu, rațe, egreta mică, pelicani. Un stârc cenușiu și singuratic caută curios spre noi. Pe stânga, o casă de pescari. N-are uși, observăm mirați. Suntem lămuriți că acum nu este folosită, ci abia din noiembrie, când începe sezonul. Aici dorm pescarii noaptea. Vin duminică după-amiaza și stau până sâmbătă.

După câteva canale, ajungem pe lacul Isac sau Isacov. Nuferi albi își deschid florile spre soare. Sunt puțini înfloriți, deocamdată, dar sunt multe frunze trăind laolaltă, într-un imens covor verde-crud.  Din loc în loc se văd, răsărind din apă, niște bețe cu câte o cârpă în vârf. Sunt semne puse de pescari, ca să știe unde și-au pus plasele de pescuit. Un pelican în alb și galben stăpânește verdele apei. Înaintăm pe canalul Litcov și ajungem pe lacul Gorgovat. E plin cu pescăruși și ciulini, niște plante care, în septembrie, fac un fruct ce seamănă la gust cu castanele, pe care localnicii le adună și le consumă. Barca se întoarce într-o buclă amplă, pe lacul Uzlina aval. E timpul să ne întoarcem. Când are ceva să ne arate, șoferul oprește barca. Un stol mare de cormorani înnegrește coroana unui copac. Facem o poză și pornim. Copiii sunt aproape adormiți. Pentru ei, cele două ore care ni s-au părut, la început, prea scurte sunt de ajuns. Peisajul i-a vrăjit, vântul i-a mângâiat și apa i-a legănat. Ajungem la debarcader cu privirile pline de nuferi, sălcii, stuf și apă verde strălucind în soare. 

Suntem binecuvântați să avem asemenea locuri!