Poeţi româno-francezi

Urmare a unui foarte interesant şi generos proiect (Orpheus) finanţat de Ministerul Culturii şi Cultelor din România, în cadrul programului „Promocult 2007“, prin Asociaţia „Bibliopolis“, avem în faţă un foarte elegant şi consistent volum intitulat Poeţi români de azi/Poètes roumains dâaujourdâhui (Bistriţa/Paris, 2007, 120 p.), în care figurează 14 scriitori români din diferite generaţii, de la Aurel Rău (n. 1930) la Roxana Sicoe-Tirea (n. 1981), domiciliaţi în diferite zone ale ţării: Bucureşti (Magda Cârneci, Traian T. Coşovei, Letiţia Ilea, Liviu Ioan Stoiciu), Craiova (Gabriel Chifu), Sibiu (Dumitru Chioaru), Bistriţa (Mircea Măluţ), Oradea (Ioan Moldovan), Cluj (Mircea Petean, Aurel Rău, Roxana Sicoe-Tirea), Iaşi (Cezar Ivănescu, Lucian Vasiliu), sau de la Paris (Dinu Flămând). Coordonatorul programului, în cadrul căruia a figurat şi prezenţa la Paris, trei zile la rând (10-12 oct. 2007), a mesagerilor poeziei româneşti, a fost Mircea Măluţ (Marcel Seserman), iar redactorul de carte a fost Mircea Petean, poet, prozator şi eseist, bine cunoscut în ultima vreme ca director al prestigioasei Edituri „Limes“ de la Cluj-Napoca. Extrem de elegantul volum, bilingv (traducerile în franceză ale poemelor fiind asigurate de cunoscuţi traducători români şi francezi: Claudia Pintescu, Letiţia Ilea, Iolanda Vasiliu, Cornelia Ciolac, Claudia Fontu, Luiza Palanciuc, Tudor Ionescu, Benoît Vitse, Marc Chambost), cu fotografiile şi o scurtă prezentare în franceză a autorilor, este pigmentat de sensibile picturi ale lui Marcel Lupşe şi de imagini din România care potenţează creaţia lirică. Din care, preferinţă personală, ilustrăm cu următoarele poeme:

Dinu Flămând

există undeva un râu cu apă ce nu mai udă/ o scândură aplecată la gardul peste care nu încetez să trec/ o potecă ce fuge adânc în pământ de la un an la altul/ şi mirosul de cină venind seara de la casa abandonată

un lătrat de câine strivit de ecoul trenului ce s-a dus/ fuioare de fum firave ieşind din hornuri demult căzute/ anumiţi copaci la umbra cărora se adună morţii/ unele stranii scârţâituri de porţi încă nedeschise

există câţiva oameni care au trecut prin mine şi au rămas/ şi nenumăraţi nori de pe streaşina cărora se prelinge lumina somnului/ în nopţile mele cu insomnii de ploaie prin deşerturile/ în care toate acestea de acum înainte mă locuiesc/ fără să mă atingă

***

Cezar Ivănescu:

Jeu dâAmour (Amintirea Paradisului)

! când eram mai tânăr şi la trup curat,/ într-o noapte floarea mea eu te-am visat,/ înfloreai fără păcat într-un poem adevărat,/ când eram tânăr şi la trup curat,/ înfloreai fără păcat într-un poem adevărat,/ când eram tânăr şi la trup curat!

! nu ştiam că eşti femeie - eu bărbat,/ lângă tine cu sfială m-am culcat,/ şi dormind eu am visat, tu visând ai lăcrimat,/ când eram mai tânăr şi la trup curat/ şi dormind eu am visat, tu visând ai lăcrimat,/ când eram mai tânăr şi la trup curat!...

***

Lucian Vasiliu:

Alunecări de teren

Frumos îi stă poetului/ într-o groapă cu var /

fericit cântă/ în corul heruvimilor

visează îmbrăţişarea/ unei duioase hetaire/ pe drum de seară

Frumos îi stă poetului,/ pe vreme de ploaie/ într-o groapă cu var/ în lumina stelelor palide,/ bolborosind cu Iov/ sintaxa inaccesibilă

Frumos îi stă/ murmurând în groapa cu var: / „Noi, iubitorii de detalii,/ noi, iubitorii de edicte,/ noi, împotriva împotrivei...“

Frumos îi stă poetului/ într-o groapă cu var,/ cu ochii albi, cu mâinile reci,/ într-o groapă cu var/ alunecat nu se ştie cum.