Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Poezii creştine

Poezii creştine

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Repere și idei
Data: 08 Septembrie 2018

În amintirea bunicii mele care se chema Maria

Care avea patron la ziua ­Sfintei Marii

Te văd cu ochii minţii
Aşa precum erai,
Cu chipul blând ca sfinţii,
Cu farmecul în grai.

Cu-al vieţii sac în spate,
Cu umbletul domol,
Vădindu-ţi des în lacrimi
La inimă un gol.

Era dorinţă sfântă
Ce nu s-a împlinit,
De-aţi mântui valeatul
Ca maică la un schit.

Şi pricina cea mare,
Bunică, eu o ştiu:
Îs numai eu mişelul,
Acela care scriu.

Căci eu ţi-am fost povara
Pe umerii slăbiţi,
Fiind rămas în lume
De mic fără părinţi.
Purta-tu-m-ai în „cârcă”
Pe drumul spre ogor
Şi-ai privegheat alături
De micul tău „odor”.

Eu dragostea de mamă
La tine am aflat
Şi temerea de Domnul
Mereu m-ai învăţat.

Cu pace odihneşte
La cer bunica mea,
Acolo unde mintea
Adeseori zbura.

Plinitu-ţi-ai menirea,
Crescând pe cel mişel,
Deci darul pomenirii
Primeşte-l de la el!

Iar dacă afli milă
La bunul Dumnezeu
Să-L rogi a da iertare
Şi la „nepotul tău”!

Nepotul recunoscător,
smeritul Ieroschimonahul Ioan Iacob
22 iulie 1955
(Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ-Hozevitul, „Pentru cei cu sufletul nevoiaş ca mine...”)