Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
Postul info
Trăim cu toţii vremuri care în urmă cu nici măcar o sută de ani păreau imposibile. Tehnologia a atins praguri nevisate şi este în plină expansiune. Dacă acum şaptezeci de ani abia se instalau reţelele electrice, astăzi, o pană de electricitate de câteva ore agită până la paroxism un cartier, iar dacă se prelungeşte la câteva zile şi se extinde la toată ţara, cu siguranţă am asista la un război civil.
Viaţa cotidiană în proporţie de 90% a devenit dependentă de mijloacele tehnologice. Aproape toate palierele sociale funcţionează electronic, programele lor abdatându-se cu o aşa de mare viteză, încât, de la o generaţie la alta, nu se mai poate ţine pasul cu progresul info.
Despre efectele dăunătoare ale tehnologiei şi ale mijloacelor media s-a scris şi încă se mai scrie. Atenţionările pertinente vor să scape ambientul natural de mania informatizării şi pe om de robotizare.
În aceste condiţii, Biserica are o misiune pe cât de delicată, pe atât de imposibilă. Deşi se foloseşte de toate aceste mijloace tehnologice, info şi media, totuşi, încearcă să se detaşeze de dependenţa lor. Procesul de atenţionare este cu atât mai dificil, cu cât în lupta ei cu dependenţa trebuie să se folosească de chiar aceste mijloace, măcar pentru a rezista social.
Nu milităm pentru incriminarea tehnologiei, nici pentru damnarea ei. Dar facem apel la libertatea omului. Aceasta trebuie salvată cu orice preţ. Tehnica, prin mijloacele ei, creează cel mai influent peisaj asupra libertăţii omului. Din ce în ce mai agasant, spaţiul natural al omului devine spaţiu virtual. Schemele mentale şi de comportament sunt cel puţin dublate, dacă nu aproape înlocuite de memoria şi gestica artificială. Iar de toată această mutaţie, industria tehnologică nu poate fi neincriminată.
De aceea, Biserica se găseşte în faţa unei noi provocări, căreia va trebui să-i ofere cât mai curând un răspuns şi un reper inspirat. Dependenţa este opusul libertăţii. Şi dacă libertatea este dar dumnezeiesc, atunci oricine şi orice atentează la ea trebuie a fi înlăturat. În acest scop, ar fi bine-venită o iniţiativă de post tehnologic sau post info. Aşa cum atunci când mâncarea a deturnat traiectoria omului s-a rânduit postul alimentar, nu împotriva alimentelor, ci pentru recuperarea libertăţii omului, robită la ele, tot aşa, astăzi, când mijloacele tehnice atentează la libertatea omului, Biserica este chemată să recomande postul info nu împotriva tehnicii, ci împotriva dependenţei de ea.
Alături de postul de alimente (care şi acesta are tendinţa să se virtualizeze), este bine-venit postul de telefonul mobil, de calculator şi tabletă, de televizor şi radio etc., în definitiv, de mijloacele noi care atentează la libertatea omului modern. Este un exerciţiu care se impune pentru a întări statutul de fiinţă teologică a omului, arătându-l pe el stăpân al tehnicii, şi nu sclav al ei. Un astfel de exerciţiu va demasca o nebănuită dependenţă faţă de o aparent inofensivă preocupare.
Şi chiar dacă unii încercând postul info şi postul tehnologic vor ajunge la convingerea că mai bine s-ar apuca de postul alimentar, chiar şi aşa, merită încercat. Ca exerciţiu, putem începe de la câteva ore pe zi, apoi la două zile pe săptămână, apoi la câteva zile pe lună, apoi cum ne va dicta libertatea provocată. În schimb, ne va face bine redescoperirea câtorva deprinderi oarecum uitate: plimbatul în natură, privitul cerului albastru, al florilor, a tot ceea ce nu şi-a pierdut încă naturaleţea. Pun pariu că acestea nu dau dependenţă impersonală. Doar ni se vor redeştepta gustul libertăţii simple şi memoria firescului pierdut, care ne vor da altă consistenţă vieţii. Aşa că... spor la libertate!