Povățuiri întru regăsirea drumului către Rai

În Biserica Ortodoxă, marile sărbători sunt precedate de zile de așteptare, posturi, rugăciune și pocăință. Nimic întâmplător, căci la fel s-a întâmplat înainte de toate evenimentele semnificative din istoria mântuirii.

Moise, de demult, a postit înainte de a primi Table­le Legii. Profeții, când au primit semne de la Dumnezeu, au însoțit postul cu rugăciunea fierbinte, încredințând lui Dumnezeu viața și misiunea lor.

Mântuitorul a postit 40 de zile și 40 de nopți în pustiul Qarantaniei. Ne spune Evanghelia că după aceste zile a flămânzit. Hristos, având fire omenească deplină, neîntinată de păcat, a flămânzit și a însetat, dar a dat hrană tuturor, a adus băutură izvorâtoare de viață și ne-a arătat că postul este semn al legăturii cu Dumnezeu.

Înainte de marile sărbători, uneori, chiar în zile speciale, așa cum este Înălțarea Sfintei Cruci, sărbătoarea Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul, zilele de ajun ale praznicelor împărătești ale Crăciunului și Bobotezei și marea zi a Răstignirii Domnului, postim cu nădejde și ne rugăm stăruitor.

Cel mai important post de peste an este al Sfintelor Paști. Acesta este pregătit de trei săptămâni, cele dintâi ale perioadei Triodului, care ne pun îna­intea ochilor noștri sufletești cele mai frumoase cuvinte pe care le-a rostit Mântuitorul despre felul în care trebuie să ne rugăm, despre întoarcerea din lumea păcatului, despre judecată și, acum, în pragul postului, despre felul în care trebuie să viețuim așa încât Dumnezeu să trimită milostivirea Lui asupra noastră.

Vremea postului este o școală înaltă, la care învățăm lucruri esențiale, ce ne îndeamnă să ne întoarcem la Dumnezeu. Chiar dacă uneori rămânem indiferenți la cuvintele Domnului, ele bat mereu la ușa inimii noastre, cerând să deschidem, pentru ca Domnul să intre și să cineze împreună cu noi.

O înaltă școală de pocăință este și monahismul. Nu ești dintru început, uneori nici chiar în ziua cea din urmă, elev sârguincios. Dar atunci când înveți mult și vezi modelul marilor profesori, sau chiar al unor colegi, ai posibilitatea de a învăța mai mult decât atunci când ești singur.

În orice școală care pregătește oameni speciali, programa prevede diverse teme, lecții sau exerciții. Postul Mare ne oferă astfel de teme importante, spre care va trebui să privim și să le împlinim, nu vorbind despre ele, ci, mai ales, trăind profund aceste îndemnuri, dorind schimbarea omului dinlăuntru.

Postul Mare nu ne îndeamnă la exerciții de apreciere din partea oamenilor, ci arată adevărata valoare a lucrurilor, întrucât în interiorul casei sufletului nostru doar Dumnezeu poate să pătrundă. Dacă învățăm să-L iubim pe Dumnezeu cu sinceritate, vom avea dragoste și față de aproapele. Atunci se va produce cu adevărat o schimbare.

Treptele unei astfel de lupte duhovnicești nu sunt ușor de împlinit. Avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, de harul Lui, de voință proprie și de permanentă aducere aminte față de cei care, cu multă râvnă, au mers pe acest drum anevoios și au dobândit cele rânduite.

Privind către drumul Păresimilor, trebuie să ne aducem aminte de cuvintele Scripturii, care ne pun înainte un post cu adevărat important și răsplătit de Dumnezeu.

Înainte de a intra în post, ni se recomandă câteva teme duhovnicești esențiale pe care va trebui să le avem în vedere.

Cea dintâi este iertarea. Mântuitorul ne-a spus: Că de veţi ierta oamenilor greşealele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc. Iar de nu veţi ierta oamenilor greşealele lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşealele voastre (Matei 6, 14-15).

Sfântul Ioan Gură de Aur spune: Nimic nu ne face atât asemenea lui Dumnezeu, cât iertarea celor ce ne-au făcut rău și ne-au nedreptățit, așa după cum ne-a spus Domnul, că soarele răsare peste cei răi și peste cei buni. Să las la o parte celelalte păcate pe care fiecare le săvârșește îndeosebi. Am să spun numai păcatele făcute azi, deși nu știu ce păcate a săvârșit fiecare. Chiar dacă nu le știm precis pe toate, putem înșira multe dintre ele. Cine dintre noi nu a stat cu trândăvie pe când se ruga? Cine nu s-a trufit? Cine nu a umblat după slavă deșartă? Cine nu a vorbit de rău pe fratele său? Cui nu i-a trecut prin inimă pofta cea rea? Cine nu s-a uitat cu ochi pofticioși? Cine nu și-a adus aminte cu ură de dușmanul său și nu a făcut să i se umfle inima? (...) Ca să te împaci cu dușmanul tău nu trebuie să străbați mări, nici să străbați drumuri lungi, nici să treci munți, nici să cheltuiești bani, ci e de ajuns numai să voiești și ți s-au iertat toate păcatele.

Ura față de oameni nu poate aduce pacea cu Dumnezeu. Mântuitorul ne-a spus: Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura (Matei 7, 2).

Cei tari, care au fost pătrunși de lucrarea lui Dumnezeu, iartă. Cei slabi se lasă robiți de gândul răzbunării.

Un alt îndemn deosebit pentru această perioadă este postul. Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie (Matei 6, 16-18). Nu numai că-i imităm pe fățarnici, dar îi și întrecem.  Sfântul Ioan Gură de Aur spune că dumnezeiască e Legea care ți-a poruncit să postești.

Rugăciunea și postul le poți ascunde de ochii lumii. Milostenia însă nu poți s-o lași întotdeauna în ascuns. De aceea, s-a spus când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta ta (Matei 6, 3).

Ni s-a poruncit să intrăm în cămara noastră, să ne rugăm și să nu urmărim slava deșartă. Prin pilda dată fățarnicilor, Domnul dorea să îndepărteze de la noi această dorință de a posti de ochii lumii. Nu numai pentru că un astfel de post este o batjocură care nu aduce nici un folos, ci și pentru a ne arăta că o astfel de înșelare este trecătoare.

Sfântul Ioan Gură de Aur spune: Actorul pare strălucitor atâta vreme cât ține spectacolul. Când spectacolul s-a terminat, actorii apar în fața lumii așa cum sunt; așa pățesc și cei care umblă după slava deșartă, cei care postesc numai de ochii lumii.

Domnul dorește să ne îndepărteze de postul fățarnicilor și ne sfătuiește să nu pierdem cununa postului curat.

Dacă arătăm oamenilor postul nostru, pierdem slava dăruită de Dumnezeu. Dacă disprețuim laudele oamenilor, ne vom bucura de slava cea negrăită pe care Dumnezeu ne-o va da.

Vorbind despre post, Mântuitorul ne spune: Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii (Matei 6, 16). El i-a îndemnat pe ucenici să se raporteze la Tatăl ceresc, nu la oameni. Nu dorea ca ucenicii Lui să primească răsplată de la oameni, care nu aduce nici un folos, ci răsplata veșnică, netrecătoare.

Sfântul Grigorie al Nyssei spune: Potoliți-vă pofta după avere străină, stingeți în inimile voastre iubirea de arginți! Ce folos dacă gura ta nu se atinge de carne, iar tu prin răutate mănânci pe fratele tău!

O altă temă pe care ne-o recomandă Mântuitorul este cea a adevăratelor comori (cf. Matei 6, 19-20).

Mântuitorul le-a spus ucenicilor: Fericiți cei milostivi (Matei 5, 7), apoi, dacă vrea cineva să se judece cu tine și să-ți ia haina, dă-i și cămașa (Matei 5, 40).

Ni se arată paguba pe care o avem de pe urma averilor adunate pe pământ și folosul pe care îl aduc comorile din cer, cele de pe pământ fiind materiale și trecătoare, pe când cele din cer fiind spirituale și veșnice.

Suntem îndemnați să facem milostenie, întrucât astfel vom primi mai mult, întrucât se vor adăuga și averile cele din ceruri. Unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră (Matei 6, 21). De multe ori, comoara de pe pământ te ancorează în cele materiale și trecătoare. În loc să fii liber, ești robit și pierzi cele cerești. Nu mai poți gândi la cele înalte. Oare poate fi o amăgire mai mare?

Sfântul Ioan Gură de Aur spune: Un om ca acesta este într-o stare mai rea decât un rob, își pune pe umăr cea mai cumplită tiranie, își vinde cel mai mare bun al său, noblețea și libertatea.

De aceea, Domnul a vorbit lămurit, ca să înțeleagă toți cei de față: Unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră (Matei 6, 21). Ni se spune să nu îngropăm în pământ aurul și averile, unde le adunăm pentru molii, rugină și hoți. Dacă reușești să îndepărtezi acestea, totuși, nu vei putea să ai inima liberă.

Mulți oameni despre care am auzit, sau i-am cunos­cut, și-au agonisit comoara în ceruri. De multe ori, astfel de comori se împlinesc cu lucruri obișnuite, cu veșminte pe care le putem dărui altora, îmbrăcăminte, hrană sau un pahar de apă dat în numele Domnului. Este atât de importantă comoara din ceruri, întrucât aceea este cea care dăinuie.

Sfântul Maxim Mărturisitorul spune: Când vezi mintea ta ocupându-se cu plăcere cu cele materiale și zăbovind după chipurile lor, cunoaște că le iubești pe acestea mai mult decât pe Dumnezeu. Unde este comoara ta acolo va fi și inima ta. Mintea, unindu-se cu Domnul, petrece prin El, cu înțelepciune și dragoste se face înțeleaptă, bună, puternică, iubitoare de oameni, milostivă, îndelung răbdătoare și simplu vorbind, poartă în sine toate însușirile dumnezeiești.

Temele Duminicii Izgonirii lui Adam din Rai sunt deosebit de importante. Chiar dacă nu am dobândit râvna necesară, va trebui să luptăm mereu pentru ca Dumnezeu să găsească în noi pământul cel bun, să ne umple de iubirea Sa, iar mintea și preocupările noastre să nu mai fie potrivnice Lui.

Să călătorim în această perioadă însoțiți de faptele recomandate de Domnul vieții veșnice. Ele ne vor ajuta să ne întâlnim cu Cel care a biruit păcatul și moartea!