Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei Povestea elefantului alb

Povestea elefantului alb

Data: 09 Feb, 2014

Cunoaşteţi cu toţii proverbul: „Cine sapă groapa altuia cade singur în ea“. Pedeapsa pentru duşmănia faţă de semenul nostru nu e dorită de nimeni, dar ea vine fără zăbavă. Ea ne arată că oricât ne-am îndârji în a ieşi deasupra celorlalţi blamându-i, vorbindu-i de rău, până la urmă tot noi vom suferi. Şi pierderea încrederii în oamenii cărora le colportăm ştiri mincinoase ne va atrage un nume deloc onorabil.

Se spune că în oraşul Patraliputra din India trăia un vopsitor priceput. Avea mulţi clienţi, căci aici fiind foarte cald, se purtau haine de culoare albă şi toţi veneau la el cu haine spre a le da albul strălucitor. Curând el se îmbogăţi şi afacerile prosperau, ajutat fiind de întreaga familie.

Vecinul lui era şi el un om priceput, însă duşmănos din fire. Olar vestit, el făcea din argilă tot felul de vase, fie pentru gospodărie, fie pentru împodobirea locuinţelor - de la urcioare care păstrau apa rece de izvor până la platouri întinse pentru ierburi mirositoare.

Apropiindu-se sărbătorile anotimpului ploios, toţi meşteşugarii pregăteau daruri pentru împărat, dovadă a măiestriei lor. Atunci îşi alese olarul momentul să scape de vecinul său: merse la palat şi spuse că vopsitorul a promis că poate să facă în aşa fel încât elefantul împăratului să devină alb. Împăratul nu-i dădu crezare, dar tare îl ispitea gândul de a avea un elefant alb, cum nu se mai pomenise până atunci: „Oare nu s-ar cuveni să-l las pe vopsitor să-şi ţină promisiunea?“

Vopsitorul fu chemat la palat şi i se porunci să făurească aşa cum o şti elefantul împărătesc alb. Iscusitul meşter înţelese cine a ţesut această intrigă, aşa că se hotărî să răspundă în acelaşi fel:

- Voi îndeplini dorinţa stăpânului nostru, însă am nevoie de o cadă uriaşă în care să pot cufunda elefantul.

Olarul a fost chemat la palat şi i s-a cerut să facă o cadă uriaşă din argilă arsă. Neamurile, prietenii şi vecinii lui au cărat argila cu roaba, zi şi noapte, de pe malul Gangelui, pentru ca la capătul celor şapte zile - cât îi dăduse împăratul timp de lucru - cada să fie gata. Cincizeci de oameni voinici au purtat pe umeri cada până la palat, în uralele tuturor celor care vedeau vasul uriaş, iar împăratul a fost foarte mulţumit. Când au aprins focul să încălzească apa din vas, lutul a crăpat. S-au apucat din nou de lucru şi peste încă o săptămână cada uriaşă a fost purtată pe braţe de la casa olarului până la palat de cincizeci de oameni voinici. De data asta au turnat apa fierbinte înăuntru şi vasul a rezistat. Au mânat elefantul să intre în cadă, însă când acesta a păşit, baia s-a spart în bucăţi.

Toţi îl huliră pe olar pentru că ar fi vrut să vadă cât mai repede elefantul alb. De ruşine, de ciudă sau poate de teamă că împăratul se va mânia, olarul a fugit din oraş; şi cum nimeni altcineva nu a putut să facă un vas pentru baia elefantului, împăratul nu mai ceru să aibă un elefant alb la curte. (Adaptare de Augustin Păunoiu după o pildă aflată pe site-ul: http://www.anidescoala.ro/articol/elefantul-alb-poveste-indian)