Prăznuirea Crucii, „icoană” a Vinerii Mari

În fiecare vineri, în Biserica Ortodoxă cinstim Sfânta Cruce, iar la începutul anului bisericesc, în data de 14 septembrie, sărbătorim Înălţarea Sfintei Cruci, care este precedată şi urmată de două duminici dedicate Crucii. O altă duminică închinată cinstirii Sfintei Cruci este a treia din Postul Mare. Aceste zile de cinstire a Sfintei Cruci sunt un bun prilej pentru a medita la ceea ce a făcut Iisus Hristos pentru mântuirea noastră şi mai ales să vedem în cinstirea ei mărirea pe care trebuie să o aducem Celui ce S-a jertfit pentru noi, răstignindu-Se pe ea, Hristos Domnul.

Prăznuirea Crucii este o „icoană” a Vinerii Mari, când Hristos S-a răstignit pe Cruce pentru mântuirea noastră. Murind pe Cruce, Domnul a zdrobit cu moartea Lui moartea noastră, iar cu Învierea Lui ne-a dăruit viaţă veşnică.

În această săptămână când serbăm Sfânta Cruce, se cântă în biserici imnul închinat ei prin care mărturisim legătura dintre Cruce şi Înviere: „Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, și sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o mărim”. Deci, fără Înviere nu poate exista o cinstire a Crucii pe care S-a răstignit Hristos. Prin Învierea lui Hristos, Crucea se transformă din obiect de tortură în altarul mântuirii noastre. Cinstind Sfânta Cruce, suntem transferaţi duhovniceşte în Vinerea Mare şi anticipăm Sfintele şi Mântuitoarele Pătimiri ale Domnului.

Noi cinstim Sfânta Cruce conform teologiei ortodoxe, pentru că prin Răstignirea Domnului nostru Iisus Hristos pe ea a sfinţit-o cu scump Sângele Său şi ne-a mântuit. Sfinţii Părinţi o aseamănă cu Pomul Vieţii din paradis pentru că prin ea Hristos a zdrobit moartea şi ne-a dăruit, prin slăvita Sa Înviere, viaţă veşnică.

Hristos Domnul a zdrobit puterea vrăjmaşului diavol asupra neamului omenesc prin înălţarea Sa pe lemnul Crucii. Când cinstim Sfânta Cruce ne amintim de Jertfa Domnului nostru Iisus Hristos pentru mântuirea noastră şi trăim plenar Sfintele Sale Pătimiri.

Vedem puterea Crucii prin slava Învierii lui Hristos. Prin Crucea Domnului nostru Iisus Hristos am fost mântuiţi. Jertfa pe Cruce a Mântuitorului nostru Iisus Hristos este de bunăvoie, iar Crucea devine altarul pe care S-a jertfit Domnul pentru mântuirea noastră. Astfel, prin Cruce am fost răscumpărați de Hristos din blestemul adus asupra neamului omenesc de păcatul lui Adam, iar prin Învierea Lui am fost eliberați din lanțurile morții.

Prin lemnul pomului din Eden din cauza neascultării, omul a cunoscut moartea, iar prin lemnul Crucii, Noul Adam, Hristos Domnul, a zdrobit cu moartea Sa moartea şi ne-a dăruit prin Învierea Sa viaţa cea netrecătoare din Împărăţia cerurilor.

Crucea este semnul Fiului Omului cu care va veni la Parusie să judece lumea. Noi ne aşezăm la căpătâi, la mormânt, Sfânta Cruce, mărturisind credinţa noastră în Înviere la a doua venire a Domnului, când va fi Înfricoşătoarea Judecată. Astfel, arătăm credinţa noastră că înviind şi cu trupul ne vom sălăşlui veşnic cu Hristos în Împărăţia cerurilor.

Cinstind Sfânta Cruce, uitân­du-ne la Cel răstignit pe ea, Domnul nostru Iisus Hristos, ne tămăduim de boala păcatului prin post şi pocăinţă. Prin Cruce se revarsă lumina Învierii lui Hristos, pentru ca noi privind la El răstignit pe Cruce să vedem zorii slăvitei Sale Învieri.

Lemnul Crucii este cheia deschiderii Raiului închis de Protopărinţii neamului omenesc prin neascultarea poruncii divine şi mâncarea din pomul cunoaşterii binelui şi răului la îndemnul şarpelui-diavol.

Când un creştin rosteşte cuvântul cruce se gândeşte la Hristos care S-a răstignit pentru a ne răscumpăra din blestemul păcatului strămoşesc. Crucea nu poate fi despărţită de Hristos, pentru că El a sfinţit-o cu Scump Sângele Său. Prin Cruce suntem chemaţi să medităm la ce a făcut Hristos pentru mântuirea noastră.

Crucea lui Hristos ne păzeşte şi ne ocroteşte de rele şi de duşmanii credinţei noastre. Hristos Domnul prin Cruce sfinţeşte lumea şi o izbăveşte de păcat. Prin Cruce Mântuitorul ne-a înălţat „de pe pământ la cer”.

Sfânta Cruce are o mare putere împotriva celui rău, pentru că Hristos jertfindu-Se pe Cruce, pentru izbăvirea noastră, a zdrobit puterea celui rău asupra noastră şi a făcut din Cruce „armă împotriva diavolului”, care „se îngrozeşte şi se cutremură, nesuferind a căuta spre puterea ei”.

Această „armă” ne-a dat-o Hristos nouă creştinilor prin care să luptăm cu păcatul şi mai ales cu sursa răului, care este diavolul. De aceea când participăm la Taina Sfântului Maslu mărturisim acest lucru, pentru că ştim că suferinţele noastre sufleteşti şi trupeşti vin de la cel rău: `Doamne, armă asupra diavolului, Crucea Ta ne-ai dat-o nouă; că se îngrozeşte şi se cutremură, nesuferind a căuta spre puterea ei; că morţii i-ai sculat şi moartea o ai surpat. Pentru aceea ne închinăm îngropării Tale şi Învierii”. Prin Cruce, Hristos i-a ridicat din iad pe drepţii din vechime, iar prin Învierea Sa a „surpat moartea” şi a deschis neamului omenesc Raiul închis de neascultarea lui Adam.

Această putere a Crucii este dată în primul rând de faptul că Hristos a fost pironit pe ea şi prin jertfa Sa pentru mântuirea neamului omenesc a făcut-o stindardul credinței noastre. Tocmai de aceea şi noi trebuie să fim mărturisitori ai Jertfei şi Învierii lui Hristos, cinstind Sfânta Cruce. Ea este simbolul dragostei lui Dumnezeu pentru noi.

Ori de câte ori ne rugăm ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci şi mărturisim credinţa noastră în Preasfânta Treime, certificând, astfel, identitatea noastră ortodoxă. Ea este pentru noi un mijloc prin care mărturisim că suntem creştini în lumea în care trăim.