Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
„Prelegeri de estetica Ortodoxiei“
La Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei a apărut lucrarea "Prelegeri de estetica Ortodoxiei", sub semnătura prof. univ. dr. Mihail Diaconescu, romancier, istoric literar, teolog şi estetician. Este vorba despre cea de-a doua ediţie a tratatului publicat în 1996, apărută în condiţii grafice deosebite şi îmbogăţită cu noi capitole.
Acad. dr. Alexandru Surdu semnează prefaţa noului tratat, sub titlul "Filosofie, teologie şi estetică în perspectiva raţiunii speculative". În acest sens, notează că "domnul Mihail Diaconescu vorbeşte de estetica Ortodoxiei ca disciplină teologică, de categoria fundamentală şi indefinisabilă (inefabilă) a frumosului şi de ipostazele frumosului. Aceste ipostaze, arată el, sunt frumosul divin (frumosul ca atribut al Divinităţii), frumuseţea lumii (în acest sens el discută concepţiile pancosmică şi pancalică exprimate în cultul creştin-ortodox, dar şi de elementele pancalice exprimate în datinile şi credinţele populare ale românilor), de frumosul uman (întrucât prin om, ca raţionalitate plasticizată de maximă complexitate, se exprimă Divinul), care ajunge la deplina sa realizare în persoana sfântului, şi de frumosul artistic (care transfigurează lumea creată proiectându-l pe cel care îl contemplă în transcendent şi pe o nouă treaptă a propriei spiritualizări)". Autorul, prof. univ. dr. Mihail Diaconescu, afirmă că tratatul de prelegeri "este un răspuns individual la anomia şi patologia timpului nostru, la atacurile barbare ale ideocraţiilor anticreştine, antinaţionale şi antitradiţionale". Primul volum, intitulat "Teologie şi estetică", include patru mari capitole: "Teologie şi estetică", "Ipostazele frumosului", "Mistagogie şi caligogie" şi "Artistul şi creaţia", încheindu-se cu un apendice de indici, de sfinţi, de nume, de locuri şi de trimiteri biblice. Cel de-al doilea volum continuă cu ultimele două capitole, "Ipostazele artei" şi "Diaconi ai frumuseţii". Despre această a doua parte a tratatului, autorul mărturiseşte: "În această nouă secţiune a Prelegerilor de estetica Ortodoxiei, pe care am intitulat-o Ipostazele artei, ţinem cont de cele mai noi dezbateri teoretice din domeniul esteticii, în special de cele dedicate vastelor probleme ale receptării, sensului şi intenţionalităţii în actele de creaţie, pentru a distinge, în deplin acord cu teologia dogmatică, liturgica, patrologia şi pastorala ortodoxă, câteva din modalităţile cele mai importante de realizare a operelor. Sunt opere de artă care ne cuceresc, ne îmbunătăţesc şi ne înalţă duhovniceşte, în actul contemplării lor, într-o unitate indestructibilă cu credinţa ortodoxă mărturisită de noi". Prof. univ. dr. Mihail Diaconescu afirmă, în această lucrare, că "arta este rugăciune, arta este doxologie, arta este ofrandă, arta este catehizare, arta este diaconie, arta este tradiţie vie, arta este reuniune de simboluri, arta este libertate întru Hristos, arta este act anamnetic şi nostalgie a Paradisului, arta este spiritualizare". Acad. dr. Alexandru Surdu afirmă că apariţia tratatului "Prelegeri de estetica Ortodoxiei" în zilele noastre "ca un act necesar, respectiv ca "un răspuns" la provocările întreţinute de tendinţele antispiritualiste, este semnificativ pentru evoluţia generală a culturii române şi europene, dar mai ales pentru resurecţia puternică a cugetării dialectico-speculative, ferm orientate metafizic, în cele mai variate domenii teoretice".