Preotul Ioan Ioanicescu, 85 de ani afierosiți întru mărturisire și slujire

Părintele Ioan Ioanicescu se numără printre slujitorii emblematici din Cetatea Băniei. Numele său rezonează cu vremurile de încercare și de mărturisire în duhul credinței ortodoxe, aducând laolaltă șase decenii de jertfă pastorală neîntreruptă înaintea Sfântului Altar. Anul acesta, laolaltă cu anii de slujire, părintele a împlinit, la 1 octombrie, 85 de ani de viață și 60 de ani de conviețuire alături de preoteasa Elena Ioanicescu.

Puțini ne mai sunt slujitorii ai căror ani îi putem număra aproape pe de-a-ntregul înaintea Sfântului Altar. Unul dintre ei este și preotul Ioan Ioanicescu, ostenitor în străvechea vatră a Obedenilor din Craiova vreme de peste patru decenii, adunând laolaltă peste 60 de ani de vrednică slujire preoțească. O jertfă de o viață, adunată astăzi într-un buchet de 85 de toamne aurii, dimpreună cu binecuvântarea celor 60 de ani de căsătorie. În această vrednică purtare, părintele Ioan face și astăzi o minunată mărturie de viață cumpătată și frumos rânduită, ostenindu-se în continuare neobosit și cu aceeași dăruire la slujirea Altarului de la Biserica „Sfinții Împărați”-Obedeanu din Craiova.

La ceas de aleasă aniversare, smeritul nostru gând de prețuire se întâlnește cu minunatele însemnări, lăsate moștenire de vrednicul de pomenire profesor Toma Rădulescu, care i-a purtat aceeași prețuire și reverență părintelui Ioan. De aceea, înainte de a începe cuvenitul periplu biografic se cade să amintim cuvântul însemnat cu delicatețe pe o foaie, acum îngălbenită de vreme, de cel mai mare cronicar modern al Băniei: „...fiecare neam își are istoria lui... și istoria oricărui neam este formată din aceea a fiecărui om cu familia și comunitatea în care s-a născut și viețuiește... Iar istoria Bisericii unui neam se constituie și ea din istoria vieții și activității fiecăruia dintre clericii acelei Biserici... şi astfel, istoria dobândește valoare și substanță prin oamenii pe care îi evocă” (Toma Rădulescu, „Preotul Ioan Ioanicescu. Repere biografice și bibliografice”).

Un buchet împodobit de ani

Părintele Ioan Ioanicescu s-a născut la data de 1 octombrie 1939, în localitatea Ioanicești, comuna Poenari, județul Argeș, fiind al cincilea fiu al creștinilor Gheorghe și Florica. Tatăl său, cântăreț bisericesc în comuna natală, a trecut la Domnul la numai 35 de ani, întorcându-se rănit de pe frontul celui de-Al Doilea Război Mondial. Este înhumat în Cimitirul Ghencea-Militar din București (1941). În perioada imediat următoare (1942-1945), din cauza unei epidemii extinse de scarlatină, trei dintre cei cinci frați orfani Ioanicescu au trecut la Domnul, rămânând în viață mezinul Ioan, cu sora cea mare, Emilia-Domnica. Reușind să termine școala primară și ciclul gimnazial în localitatea natală, între anii 1953 și 1959, Ioan Ionicescu a venit la Craiova pentru ­cursurile Școlii de Cântăreți și Seminarului Teologic „Sfântul Grigorie Teologul”. Cursul pregătirii teologice a continuat la București, unde a ­absolvit Institutul Teologic de Grad Universitar (1959-1963). Din toată această perioadă, părintele poartă în suflet amintiri frumoase, împodobite de icoana primilor dascăli de teologie și a colegilor seminariști. Mai târziu, la Bucu­rești, a avut bucuria de a primi învățătură de la unii dintre cei mai mari profesori de teologie ai Bisericii noastre: pr. prof. Dumitru Stăniloae, pr. prof. Ioan G. Coman, pr. prof. Ene Braniște, prof. Nicolae Balca etc. După terminarea studiilor, o perioadă a funcționat ca ghid la Mănăstirea Curtea de Argeș (1963), pe atunci stavropighie patriarhală.

60 de ani de slujire clericală

În 23 aprilie 1964 se căsătorește cu Nina Elena Popescu. În același an, la 23 aprilie, este hirotonit diacon pe seama Mănăstirii ­Curtea de Argeș de către Episcopul Pavel Șerpe. Îna­inte de a ajunge sub omofor, a luat povață de la duhovnicul său, arhim. Petroniu Tănase, căruia îi poartă și astăzi o aleasă cinstire. În 22 decembrie 1966, este hirotonit preot de Episcopul Iosif Gafron la Catedrala Episcopală din Râmnic, primind în grijă Parohia Tolița din comuna Mălureni-Argeș. În 1973, vine în Arhiepiscopia Craiovei primind diferite ascultări pastorale și adminstrative. A slujit ca preot în parohiile: Bucovăț (1973-1974), „Sf. Ioan Hera” din Craiova (1977-1978), în orașul Băilești (1978-1987), unde a avut și ascultatea de protoiereu. Din 1982 a fost numit preot paroh la Biserica „Sf. Împărați”-Obedeanu din Craiova, unde a slujit neîntrerupt până la pensionare (2009) și unde activează şi astăzi. În perioada 1975-1978 a urmat cursurile de doctorat în teologie, absolvind examenul aprofundat de admisibilitate și reușind să primească o bursă de studiu în Salanca, Spania. Șansa a rămas însă nevalorificată, pe fondul unor „greutăți familiale”. Între ascultările administrative sunt de asemenea de amintit: 14 ani ca protoiereu la Protopopiatul Craiova Sud (1987-2001); profesor asociat la Facultatea de Teologie din Craiova (1992-2004); consilier administrativ (2001-2003).

Contribuția sa ca dascăl la Facultatea de Teologie din Craiova s-a concretizat în peste 180 de studii, articole, predici, recenzii, reportaje și documentare publicate în Revista „Mitropolia Olteniei”, în „Ziarul Lumina” sau în alte reviste teologice din țară. A semnat, de asemenea, șase lucrări de unic autor: „Viața Maicii Domnului” (Craiova, 1997); „Carte de veghe creștină” (Craiova, 2013); „Pelerinaj la Locurile Sfinte” (Craiova, 2013); „Din abecedarul credinței” (Craiova, 2013); „Înțelesuri duhovnicești pe unde radio” (Craiova, 2014); „Bătrânețea ca binecuvântare” (Craiova, 2019).

În semn de prețuire pentru întreaga activitate pastorală, administrativ-bisericească și didactică, Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, a acordat preotului Ioan Ioanicescu distincția „Crucea Sfântului Nicodim”, clasa I. Evenimentul a fost încununat de săvârșirea Sfintei Liturghii arhierești la Altarul Bisericii Obedeanu din Craiova, în ziua prăznuirii Acoperământului Maicii Domnului, la 1 octombrie 2019.

60 de ani de slujire în familie

Pe lângă numeroasele realizări aministrativ-pastorale, pe lângă faptul că este ctitorul unei mănăstiri în Argeș, rânduită în vatra casei părintești din Ioanicești, pe lângă sprijinul necondiționat acordat înființării de noi parohii și filii parohiale, preotul Ioan Ioanicescu a primit binecuvântarea unei familii „reușite”. Alături de preoteasa Elena-Nina a zămislit doi copii ascultători: Sergiu Ioanicescu, profesor la Colegiul Național „Frații Buzești” din Craiova, și Mihaela Brumar, profesor și director al Liceului craiovean „Henri Coandă”. Are în total trei nepoți și două strănepoate.

Despre părintele Ioan Ioanicescu se poate scrie însă și mai mult. Romanul celor 85 de ani de viață se împarte memorabil în două mari și echitabile capitole: slujire preoțească și familie. Exemplul său încheagă memoria vie a frumoaselor rânduieli patriarhale, moște­nite cu sfințenie de la străbuni, purtate și semănate cu sfințenie în viața personală și negreșit dăruite spre moștenire generațiilor viitoare. Mai pe scurt, în minunatul răstimp de mântuire, părintele profesor Ioan Ioanicescu a iubit slujirea Sfântului Altar, s-a jertfit pe altarul familiei și a renăscut permanent pe altarul dragostei de carte!