Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Preţul unui surâs

Preţul unui surâs

Data: 19 Ianuarie 2015

Sunt cuvinte sau gesturi a căror valoare nu poate fi contabilizată în bani. Un surâs, o mână întinsă cuiva într-o clipă de cumpănă, un cuvânt bun, toate acestea nu costă nici măcar un leu. Pentru a le împărtăşi e nevoie doar de puţină inimă bună şi atât. Poate şi de niţel timp. Meditaţia de astăzi este de fapt o poezie scrisă de Mahatma Gandhi, ilustrul om politic şi scriitor indian care a trăit în secolul trecut. Ea se cheamă „Surâsul“.

Un surâs nu costă nimic, dar produce mult. El îi îmbogăţeşte pe cei ce îl primesc fără a-i sărăci pe cei ce-l dăruiesc. El nu durează decât o clipă, dar uneori amintirea lui este eternă. Nimeni nu este atât de bogat încât să se lipsească de el. Nici atât de sărac încât să nu-l merite. El creează fericirea în cămin. El e semnul sensibil al prieteniei. Un surâs dă odihnă celui obosit, dă curaj celor deznădăjduiţi. Nu poate fi cumpărat, împrumutat sau furat pentru că e ceva care nu are valoare decât din momentul când este dăruit. Dacă vreodată întâlniţi o persoană care nu mai ştie cum să aibă un surâs, fiţi generoşi. Dăruiţi-l pe al vostru. Căci nimeni nu are atâta nevoie de un surâs precum acela care nu-l poate da altora. (Augustin Păunoiu)