Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
Preţul unui surâs
Sunt cuvinte sau gesturi a căror valoare nu poate fi contabilizată în bani. Un surâs, o mână întinsă cuiva într-o clipă de cumpănă, un cuvânt bun, toate acestea nu costă nici măcar un leu. Pentru a le împărtăşi e nevoie doar de puţină inimă bună şi atât. Poate şi de niţel timp. Meditaţia de astăzi este de fapt o poezie scrisă de Mahatma Gandhi, ilustrul om politic şi scriitor indian care a trăit în secolul trecut. Ea se cheamă „Surâsul“.
Un surâs nu costă nimic, dar produce mult. El îi îmbogăţeşte pe cei ce îl primesc fără a-i sărăci pe cei ce-l dăruiesc. El nu durează decât o clipă, dar uneori amintirea lui este eternă. Nimeni nu este atât de bogat încât să se lipsească de el. Nici atât de sărac încât să nu-l merite. El creează fericirea în cămin. El e semnul sensibil al prieteniei. Un surâs dă odihnă celui obosit, dă curaj celor deznădăjduiţi. Nu poate fi cumpărat, împrumutat sau furat pentru că e ceva care nu are valoare decât din momentul când este dăruit. Dacă vreodată întâlniţi o persoană care nu mai ştie cum să aibă un surâs, fiţi generoşi. Dăruiţi-l pe al vostru. Căci nimeni nu are atâta nevoie de un surâs precum acela care nu-l poate da altora. (Augustin Păunoiu)