Prezentare de carte: Cuvântări împotriva anomeilor...

Semnalăm cu bucurie apariţia cărţii Cuvântări împotriva anomeilor, Către iudei, a Sfântului Ioan Gură de Aur, la Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, tipărită sub Înalta Binecuvântare a vrednicului de pomenire patriarhul Teoctist, ce se înscrie în ofranda adusă de slujitorii editurii în anul 2007, când am prăznuit 1600 de ani de la mutarea la Domnul a Sfântului Ioan Hrisostom.

Cartea se împarte în două serii de cuvântări: Cuvântări împotriva anomeilor şi Cuvântări către iudei.

Anomeii erau o ramură extremă a arienilor şi aveau conducător pe Eunomie. Ramura mai moderată admitea o oarecare asemănare între Fiul şi Tatăl, dar anomeii susţineau că Fiul e cu totul neasemuit cu Tatăl.

Omiliile împotriva acestora au fost rostite în Antiohia spre sfârşitul anului 386, la scurt timp după ce Sfântul Ioan Gură de Aur a fost hirotonit preot şi a primit de la Flavian, episcopul Antiohiei, misiunea de-a predica în biserica mare a oraşului.

Cuvântările împotriva anomeilor cuprind 12 omilii. În primele cinci cuvântări către anomei, Sfântul Ioan Hrisostom înfăţişează dreapta învăţătură în problema cunoaşterii fiinţei lui Dumnezeu, care este de neînţeles de orice făptură. „Să chemăm dar în ajutorul nostru pe Dumnezeul Cel nespus, Cel neînţeles, Cel nevăzut, Cel mai presus de cuget, pe Cel ce biruie puterea limbii omeneşti; pe cel ce depăşeşte înţelegerea minţii muritorilor, pe Cel a Cărui urmă este de negăsit de îngeri, pe Cel nevăzut de Serafimi, pe Cel neînţeles de Heruvimi, pe Cel nevăzut de Începătorii, Stăpânii, Puteri şi, într-un cuvânt, de toată zidirea, dar cunoscut numai de Fiul şi de Sfântul Duh“; iar în celelalte şapte demonstrează deofiinţimea Fiului cu Tatăl.

Cuvântările către iudei conţin opt omilii în care Sfântul Ioan Gură de Aur a încercat să dovedească că „cele săvârşite de iudei acum în sinagoga lor sunt o nelegiuire, o călcare de poruncă, o luptă şi un război al oamenilor cu Dumnezeu“.

Sfântul Ioan Gură de Aur abordează astfel în acest volum, tema cunoaşterii lui Dumnezeu, nu într-o formă sistematică, ci într-o formă specifică stilului său, în forma potrivită unor cuvântări către popor prin care se realizează astfel mişcarea inimilor celor ce ascultă cu credinţă.

După cum mărturiseşte în Precuvântare fericitul întru adormire patriarhul Teoctist, „Sfântul Ioan Gură de Aur i-a înfruntat prin cuvântările sale pe cei mai antihristici dintre arieni, pe anomei, cei care în totală orbire spirituală au luptat cu îndârjire împotriva adevărului mântuitor, mărturisit şi mai cu seamă dovedit de Însuşi Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos: «Eu şi Tatăl Meu una suntem» (Ioan 10, 30). Aceia nu doar tăgăduiau dumnezeirea Fiului, Cel din veci născut din Tatăl şi întrupat din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu «la plinirea vremii» (Galateni 4, 4) pentru izbăvirea noastră, ci cutezau să-şi atribuie chiar putinţa cunoaşterii fiinţei lui Dumnezeu.

În faţa acestei mândrii luciferice, pustiitoare de suflete, Sfântul Ioan Hrisostom se cutremură: «Ai văzut cât de mare este sus, printre îngeri, frica şi cât de mare este jos, printre oameni, dispreţul?»“.