Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
Prezentare de carte: Veniţi de luaţi lumină!
Arhimandritul Timotei Aioanei este un pelerin la porţile luminii larg deschise în sufletele oamenilor pe care i-a întâlnit. Din aceste izvoare de fericire divină şi-a mobilat cu migală încăperea primitoare a propriului suflet, dându-i strălucire şi bunătate. Amintirile născute din toate întâlnirile providenţiale au fost aşternute pe hârtia memoriei, în cartea „Lumina din viaţa oamenilor“, apărută recent la Editura Cuvântul Vieţii şi tipărită cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Editura Cuvântul Vieţii a Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei, Bucureşti, 2008. Fiecare pagină a volumului conţine o densitate impresionantă de trăiri şi tresăriri avute în preajma unor personalităţi eclesiale şi culturale ale spiritualităţii ortodoxe româneşti. Bucuria găsirii unor punţi de comunicare, dar şi tristeţile despărţirii vremelnice de către cei întâlniţi în peregrinările autorului compun un album de fotografii transpuse în texte de o sensibilitate aparte. Timotei Aioanei s-a lăsat impregnat de gândurile şi spusele pline de har ale unui „călugar înţelept, răbdător şi bun“, precum a fost protosinghelul Nifon Corduneanu de la Mănăstirea Neamţ sau ale unei „călugăriţe minunate“, Eufrosina Grosaru, cea care şi-a îndeplinit, vreme de treizeci de ani, ascultările la Căminul preoţesc din Iaşi. De pe scări ierarhice diferite, aceşti oameni i-au insuflat arhimandritului Timotei Aioanei sentimentul că Dumnezeu ne aminteşte prin ei modelul pe care trebuie să îl urmăm, un model în care bunătatea, dăruirea şi iubirea sunt inepuizabile. De la ţinutul Neamţului până la Sfântul Munte, din Fălticeni şi până în îndepărtatele meridiane ale străinătăţii, Timotei Aioanei a purtat mereu cu sine chipurile oamenilor ca pe nişte „icoane smerite ale Sfintei Ortodoxii“, ţinute strâns la pieptul său tot mai bogat în recunoştinţa darului primit. Din toată această salbă luminoasă de întâmplări şi emoţii, de regrete şi fericiri, Timotei Aioanei vrea să ne strecoare discret nouă, cititorilor săi, câte un strop de lumină în poate preaîntunecatele noastre griji de zi cu zi. Cu har de povestitor, fineţe a detaliului şi delicateţe în mânuirea slovei, el reuşeşte pe deplin acest lucru. Arhimandritul Timotei Aioanei a căutat şi a găsit lumina în sufletele tovarăşilor săi de drum duhovnicesc. Întocmai ca norul sfârşitului de ploaie, el a filtrat-o, transformând-o în culorile curcubeului ce ne bucură ochiul şi fiinţa. Să ne lăsăm aşadar cuprinşi de dulcea lucrare a lecturii, înnobilându-ne sufletul cel doritor de tihnă şi credinţă în Dumnezeu.