Primim de la cititori: „A plecat dintre noi un mare Om“

Vă prezentăm în cele ce urmează câteva gânduri ale cititorilor noştri la trecerea la cele veşnice a PF Părinte Patriarh Teoctist, exprimate în secţiunea pe care am pus-o special la dispoziţia dumneavoastră pe site-ul ziarului nostru.

Cristian Sandache: Prea Fericitul Teoctist a fost un păstor sufletesc de excepţie. Într-un timp ca al nostru, bântuit de răutate şi egoism, a găsit echilibrul şi puterea de a rămâne senin, împărţind bunătate şi înţelepciune semenilor săi. Un mare ierarh, un mare patriarh, un om aproape nefiresc de bun, care nu şi-a uitat niciodată obârşiile. Fie ca lumina amintirii sale să nu apună niciodată!

Giovanni Capparelli, preot ortodox din Italia: Transmit întregului cler şi popor român cele mai calde condoleaţe pentru pierderea Patriarhului Teoctist. Domnul să îi dea un loc de cinste în Împărăţia Sa. Veşnica pomenire!

Pr. George Ovidiu Cimpoca: Ne adăugăm şi noi, preotul paroh George-Ovidiu Cimpoca, şi credincioşii parohiei nou înfiinţate „Sf. Ierarh Nectarie Taumaturgul“ din Coslada-Madrid, Spania, rugătorilor la căpătâiul Prea Fericitului Parinte Patriarh, şi tuturor celor care, din ţară şi de pretutindeni, plâng trecerea la cele veşnice a celui căruia Biserica îi datorează multe dintre împlinirile sale duhovniceşti şi nu numai. Dumnezeu să îl aşeze cu sfinţii pe care i-a avut ca ocrotitori şi sfătuitori permanenţi în frumoasa şi pilduitoarea trecere prin această viaţă!

Veşnica lui pomenire!

Alina Dobaşu: E foarte greu să exprim în cuvinte ce simt, mai ales că eu sunt în Irlanda şi am aflat această veste citind ziarul „Lumina“ pe site-ul deschis parcă pentru noi, cei plecaţi în lume să ne facem un viitor. Pentru mine, Prea Fericirea Sa a fost o mândrie, pentru că e din Moldova noastră dragă (eu sunt din Botoşani). Sunt extrem de tristă că s-a întâmplat asta, dar ştiu că este undeva unde îi e bine. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Alina R, Botoşani: Prea Fericite Părinte, ai milă de poporul care te plânge. Veghează de acolo, de sus, ca Biserica noastră Ortodoxă să aibă în frunte un urmaş vrednic, care să păstreze nealterată credinţa noastră şi care să aibă tăria să spună „Nu“ ereziilor care ne încolţesc din toate părţile.

Ocrotiţi-ne şi rugaţi-Vă şi pentru noi, păcătoşii, ca Bunul Dumnezeu să ne lumineze şi să ne dea putere să mergem înainte.

Deşi regretăm trecerea Prea Fericirii Voastre la cele veşnice, în sufletele noastre Vă vom păstra o amintire vie, iar speranţa că sufletul Prea Fericirii Voastre se află în Împărăţia lui Dumnezeu, ne aduce alinare.

Dumnezeu să Vă odihnească în pace !

Liliana, Australia: A plecat dintre noi un mare Om, care şi-a dedicat întreaga viaţă Domnului Hristos şi Bisericii Lui.

O să-mi lipsească blândeţea şi lumina de pe chipul său.

Sper că ne va ocroti de acolo, de sus, cu aceeaşi dragoste !

Ana-Maria G., Bucureşti: Sunt foarte sigură că Patriarhul nostru drag este în rai deja. Îmi doresc ca trecerea lui la Domnul să fie văzută de toţi credincioşii ca o ridicare la cea mai înaltă treaptă arhierească pe care Domnul Hristos Însuşi i-o va oferi. Aş vrea ca în ziua înmormântării să nu plângem, ci să aducem slavă lui Dumnezeu şi mulţumire pentru acest rugător pe care ni l-a dat. Iar pentru noi, cei ce am rămas, să ne rugăm să fim conduşi, de acum înainte, de Prea Sfinţitul Daniel, pe care eu îl consider cel mai potrivit, şi sunt convinsă că nu sunt singura care gândesc astfel.

Raisa: Dumnezeu a fost încă prea îngăduitor cu noi, cei de pe pământ, cei atât de răi, de plini de ură, căci a îngăduit să îl avem printre noi până la o vârstă atât de înaintată pe acest om cu un suflet care se scaldă numai în iubire, bunătate şi blândeţe, toate sub matia protectoare a credinţei puternice în Dumnezeu. Acum l-a luat în ceruri, lângă El, acum... îl vrea El acolo, sus. Noi l-am avut destul şi nu am ştiut să îl apreciem aşa cum ar fi trebuit. Abia acum, când nu mai este printre noi, ne dăm seama cine a fost cu adevărat: Prea Fericitul Părinte Teoctist, Patriarh al României timp de peste 20 de ani. A ajuns să fie iubit de milioane de oameni, prin charisma lui inconfundabilă, a iubit lumea, viaţa, oamenii, animalele, natura - tot ceea ce Dumnezeu a creat aici, pe Pământ. Expresia feţei lui exprima mereu pace, căldură, blândeţe şi multă iubire. Acum, însă... Îl putem privi doar în poze... Ne vor rămâne însă pentru vecie pagini întregi scrise în istoria religiei şi neamului românesc de către un om ce şi-a dedicat viaţa întreagă bisericii şi lui Dumnezeu. Nu va putea fi niciodată uitat. De fapt... va rămâne viu, este viu, acolo sus, lângă Dumnezeu, ocrotindu-ne şi iubindu-ne aşa cum toţi ştiau că o face. Un popor întreg va păstra în memoria şi sufletul său amintirea Prea Fericitului Părinte Teoctist.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Adrian Ambrozie: Un om de o blândeţe şi o bunătate cum numai Dumnezeu putea să rânduiască... Acum, pe acest ultim drum al său în această lume, să ne rugăm pentru dragul nostru Patriarh, să ajungă în Împăraţia Celui pe Care cu atâta dragoste şi smerenie l-a slujit o viaţă întreagă. Dumnezeu Să îl ierte!

Cristina, doctorandă Franţa: Dumnezeu să-l odihnească! Îmi va lipsi enorm. Mergeam des în ţară, la Patriarhie, tocmai pentru a-l vedea şi a-i asculta predicile. Avea o vorbă atât de blândă! Parcă nu pot crede că nu voi mai avea bucuria să-l revăd: mereu mă întărea în încercările mele... Sunt alături de toţi cei care ţin doliu după Prea Fericirea Sa!

▲ Patriarhul Teoctist şi Bacăul

Şi părintele Vasile Radu, protoiereu al Protopopiatului Bacău Sud, care a avut ocazia să-l cunoască îndeaproape pe fericitul întru adormire patriarh, pe vremea când activa în calitate de consilier la Episcopia Romanului, a ţinut să împărtăşească dintre amintirile care îl leagă de PF Părinte Patriah Teoctist: „În anul 1978, Episcopia Romanului a devenit vacantă prin pensionarea PS Episcop Partenie Ciopron. Aşa cum prevăd regulamentele noastre bisericeşti, scaunul vlădicesc a devenit vacant, iar PF Părinte Patriarh, pe atunci mitropolit al Moldovei şi Sucevei, s-a preocupat îndeoaproape de conducerea Eparhiei vacante. În calitatea mea de consilier economic al Episcopiei Romanului în acea perioadă, am avut deosebita bucurie de a-l avea pe Prea Fericitul Părinte coordonatorul permanenţelor eparhiale care se ţineau la Roman. Personalitatea Sa imprima asupra noastră o oarecare timiditate, dar bunătatea şi modul academic de a conduce şedinţele ne stimula în prezentarea rapoartelor şi a referatelor noastre“, şi-a amintit preotul Vasile Radu. Patriarhul Teoctist ţinea foarte mult să cunoască îndeaproape toate neajunsurile Centrului Eparhial de la Roman din acea perioadă. „În limita timpului disponibil, cât stătea la Episcopie, pe fiecare în parte ne întreba despre problemele ce frământau Eparhia, referitor la personalul clerical, bunurile patriomoniale, starea de fapt a bisericilor, în mod cu totul special, a celor declarate monumente de arhitectură“, a mai spus preotul Vasile Radu.

Însă, puţini sunt cei care ştiu că personalitatea Prea Fericitului Părinte Patriarh s-a făcut remarcată pe plaiurile Eparhiei Romanului, îndeosebi ale judeţului Bacău, încă din vremurile grele ale anilor ce au urmat celui de-al Doilea Război Mondial. „În timpul secetei din 1946-1947, Părintele Patriarh, pe atunci arhimandrit la Mitropolia Moldovei şi Sucevei, a venit în pelerinaj cu moaştele Sfintei Cuvioase Paraschiva, ajungând şi în municipiul Bacău. Rugăciunile pentru ploaie au fost înălţate în Catedrala «Sfântul Nicolae» din centrul oraşului. Cum sfintele moaşte au rămas peste noapte, acest fapt a dat posibilitatea băcăuanilor să se roage lui Dumnezeu toată noapte, lângă racla Sfintei ocrotitoare a Moldovei“, a mai zis părintele protopop Radu.

Acum, în clipa mutării la ceruri a Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist, tuturor nu ne rămâne decât să înălţăm o rugăciune către Dumnezeu pentru sufletul Său. „Personalitatea Prea Fericitului Părinte va rămâne veşnică în memoria clerului şi a credincioşilor din Eparhia Romanului, constituind o icoană vrednică de urmat în toată activitatea noastră“, a conchis preotul Vasile Radu. (C. G.)