Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
23 Dec, 2024
Primim de la cititori: Marele Post - începutul trecerii unui nou prag de conştiinţă
Marele Post poate fi începutul trecerii unui nou prag de conştiinţă. Este chiar ceasul să vă treziţi din somn (Romani 13, 11), atenţionează Apostolul, referindu-se la somnul morţii sufleteşti, la somnul ignoranţei, al incapacităţii de a sesiza frumuseţea zilei veşnice a Raiului. Să renunţăm la noaptea acestei conştiinţe adormite sau somnolente şi să trăim ca cei angajaţi în cunoaşterea Vieţii. Căci ce este îmbrăcarea în Hristos, botezul nostru, decât o afundare în cunoaşterea vieţii Lui? Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii. (Ioan 13, 35)
Prin glasul Apostolului ne sunt propuse criteriile acestei vieţi. Cum anume ne raportăm la nevoile trupului:grija de trup să nu o faceţi spre pofte (Romani 13, 14). Cum anume cugetăm faţă de aproapele: Nu judecaţi gândurile, nu dispreţuiţi, nu osândiţi (Romani 14, 1-3). Să nu ne evaluăm semenii; măsurătorile noastre nu se vor potrivi cu cele ale Adevărului. Iar dacă prin Apostol primim despre ceea ce să nu facem, cuvintele lui Hristos ne introduc în anvergura pozitivă a postului. Cu ce umplem spaţiul gol lăsat de lipsa unui stil pătimaş al dependenţelor materiale şi ideatice? Iertaţi oamenilor greşelile lor (Matei 6, 14). Fiţi prietenul credincios al Samarineanului milostiv, îngrijind de cel rănit. Dăruiţi. Dăruiţi ceea ce sunteţi. Rana din sufletul celuilalt se va vindeca din untdelemnul dragostei frăţeşti. Postiţi bucuroşi. Norma vieţii să fie bucuria. Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea (Psalmul 117, 24). Iar aceasta poate deveni fiecare zi. Dacă Domnul - bucuria noastră cea desăvârşită - este cu noi, ce sau cine ne-o poate răpi? Să ne statornicim sufletul în această stare. Smerenie. Să nu facem din postirea noastră un motiv de fală. Să avem chip vesel şi binevoitor către fraţii nostri şi inimă lăcrimândă pentru păcatele noastre în faţa Tatălui. Mă veţi întreba: Dar cum vom putea toate acestea? E greu! Sunt oare însă mai uşoare durerile şi moartea provocate de patimi? Ascultaţi-vă duhovnicul, rugaţi-vă fierbinte, cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu (Luca 18, 27). Puneţi-vă toată nădejdea în El. Luaţi jugul Meu că e odihnitor. (Matei 11, 29-30)
.jpg)
