Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Primim de la cititori: Ziua Mondială a Mediului

Primim de la cititori: Ziua Mondială a Mediului

Un articol de: Vasilica Onofrei - 03 Iunie 2008

Anul acesta, Sărbătoarea Înălţării Domnului şi Ziua Eroilor sunt încununate de o a treia semnificaţie, fiind sărbătorită la aceeaşi dată de 5 iunie, şi Ziua Mondială a Mediului (Ecologiei). Instituită în anul 1972 de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite pentru celebrarea Conferinţei „Ecologia Umană“ de la Stockholm, aceasta reprezintă elementul cel mai important al Programului Ecologic al Naţiunilor Unite (UNEP). Se atrăgea astfel atenţia că omul este şi creatorul şi distrugătorul mediului care-i oferă suport fizic vieţii sale şi posibilitatea dezvoltării din punct de vedere social, intelectual, moral şi spiritual. De aceea, în declaraţia finală, acea conferinţă făcea apel la guverne şi la popoare ca ele să participe la eforturile depuse în vederea conservării şi ameliorării mediului înconjurător în avantajul tuturor popoarelor. Asemenea apeluri au fost lansate şi de alte conferinţe şi foruri internaţionale. Şi nu dintr-un sentimentalism romantic faţă de creaţie şi nici din utilitarism, ci pentru că marii savanţi ai lumii au conştientizat faptul că natura înconjurătoare nu mai poate fi considerată ca o infrastructură inertă pe care omul o poate manevra după bunul lui plac, că supleţea şi posibilităţile lumii create nu sunt nelimitate, că interdependenţa dintre om şi natură este mai strânsă decât s-a crezut, că omul face parte din sistemul ambiental ca element al unui întreg. Prin trupul său, realizat din ceea ce a fost mai fin şi mai luminos în creaţie, omul este ontologic legat de restul creaţiei. Astfel încât toţi suntem conştienţi că un mediu ambiant bolnav ne îmbolnăveşte trupul, viaţa. Prin existenţa sa fizică, omul este adânc implicat în creaţia materială. El nu este, totuşi, o fiinţă printre celelalte. În om nu este vorba de un simplu amestec între material şi spiritual. Amestecul acesta are o mişcare ascendentă. După Sfântul Maxim Mărturisitorul, omul este un fel de laborator în care se ţin legate la un loc extremităţile lumii create. El este un fel de legătură naturală care mijloceşte prin părţile sale între extremităţile universului şi aduce cu sine la unitate cele despărţite după fire printr-o mare distanţă, ca, prin unirea prin care toate le adună la Dumnezeu, ca la cauzatorul lor... pe rând şi treptat, să ia de la Dumnezeu, în care nu este împărţire, prin unirea eu El, sfârşitul urcuşului înalt săvârşit prin toate.

În prezent, o problemă importantă, atât pentru mediu, cât şi pentru populaţie, o constituie gestionarea reziduurilor şi integrarea acestora în circuitul agricol productiv. Fie că este vorba de abandonarea dezordonată, fie că este vorba de depozitarea pe platforma sistematizată, prezenţa reziduurilor organice poate fi „reperată“ cu uşurinţă, prin prezenţa mirosurilor neplăcute, a insectelor şi păsărilor, dar şi prin imaginea degradantă a terenului utilizat necorespunzător. Dar, dincolo de această imagine perceptibilă simţurilor, se află fenomenele complexe care contaminează subteranul cu substanţe nocive ce pot necesita decenii sau chiar secole pentru a se realiza neutralizarea lor. De asemenea, o problematică complexă o ridică şi apele reziduale, pentru care actualele tratamente fizico-chimice, practic, înlocuiesc o serie de compuşi nocivi cu alţii, mai puţin nocivi, dar cu implicaţii încă greu de evaluat pentru sănătatea noastră pe termen lung, în condiţiile în care nămolurile rezultate din staţiile de epurare ocupă suprafeţe tot mai mari de teren. În sfârşit, dificultăţi majore întâmpină şi complexele zootehnice şi avicole, generate fie de gestionarea şi reintegrarea dejecţiilor care, de multe ori, sunt deversate în râurile din vecinătate, semi sau netratate, cu concentraţii ridicate de amoniac şi agenţi patogeni, fie de necesitatea de a se distruge într-un mod atoxic făinurile animale şi carcasele reziduale.

Marcarea Zilei Mondiale a Mediului reprezintă un binevenit semnal şi un îndemn pentru fiecare dintre noi pentru a acţiona unitar şi a ne implica în ameliorarea şi rezolvarea tuturor acestor aspecte, cu impact negativ asupra naturii, dar şi a fiinţei umane. A investi pentru viitor ţine, în cea mai mare măsură, de calea şi conceptul pe care decidem să îl urmăm, care va fi capabil să satisfacă multe dintre exigenţele impuse, cu o pozitivă reflectare pe termen mediu şi lung, atât în ce priveşte natura înconjurătoare, cât şi sănătatea noastră.