Prin grădinile verzi ale inimii

Părintele protosinghel Ignatie Grecu a publicat o nouă carte intitulată Prin grădinile verzi ale inimii. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, inspirat condeier și poet sensibil, părintele Ignatie Grecu, născut în 1952, în Moldova, la Tecuci, a editat mai multe volume, între care ultimul, De sub stejari, în anul 2019. După cum mărtu­risește titlul uneia dintre cărțile tipărite, cuvioșia sa a lucrat mereu sub aripa îngerului, iar Aripă de Înger adună parte dintre versurile semnate Ignatie Grecu, fiind apărută în anul 2009.

Celelalte cărți vorbesc de o permanentă căutare, ori de lacrimile de mărgean, floarea de har, despre mierla, poetul și stânjenelul tahigraf, toate fiind stihuri cernicane scrise la ceas de rugăciune, inspi­rație și bucurie lăuntrică.

Aproape septuagenar, protosinghelul Ignatie Grecu se ostenește de mulți ani în obștea Mănăstirii Cernica, la Cancelaria lavrei, secretar preocupat de scriptele și documentele importante din trecut şi prezent. Peste toate aceste ascultări a găsit întotdeauna timp să scrie versuri.

Volumul Prin grădinile verzi ale inimii are un motto: „Spală-ți în lacrimi sufletul și ajunge vederea unui înger“. Cuvintele aparțin lui Daniel Turcea, poetul sensibil și candid, îngropat la Cernica, vegheat în rugăciune, tămâiere și flori proaspete de părintele Ignatie. Vorbește despre el ca despre un frate întru ale literelor, îi cinstește memoria, îi citește și recitește versurile, dar mai ales vorbește altora despre sufletul curat care s-a înălțat către ceruri într-o vreme a căutărilor interioare, profunde.

Părintele Ignatie străjuiește, de asemenea, cu rugăciunea lui, mormintele părinților Benedict Ghiuș, Dumitru Stăniloae, Andrei Scrima, Gala Galaction și ale altor slujitori condeieri pe care Cernica i-a chemat să asculte, pe deasupra apelor, Liturghia.

A aflat părintele Ignatie în biblioteca de altădată a părintelui Benedict mai multe scrieri, le-a încre­dințat tiparului prin editura Cuvântul vieții a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, acum aflându-se în curs de tipărire o lucrare la care a ostenit ani la rând Mitropolitul Tit Simedrea.

Noua lucrare a părintelui vor­bește despre bucurii și frumuseți ale spiritului. „Prin grădinile verzi ale inimii cântă ades și suspină sufletul flaut/ Pe unde Domnul umbrit de lumină bucuros întârzie/La tine visez și pururea te caut anotimp neînserat...” Căutarea, cântarea și armonia se regăsesc în cele aproape 150 de pagini ale cărții.

„Coboară adânc în inimă, acolo Domnul stă și așteaptă îmbrăcat în porfiră pe tronul de aur, vei găsi în sfârșit deplina liniște și adevărata pace”. Poezia părintelui se dorește o călătorie către Dumnezeu, către înaltul cerului, către frumusețea grădinilor inimii. „Călătoream și un înger mult smerit, cu aripile strânse pe lângă trup, sfioase își potrivise pasul cu mine, liniștit, fără de veste când seara se lăsase, călătoream și un înger mult smerit m-a însoțit pe drum, era spre seară, copacii ațipeau tăcuți cu ramuri goale pe cerul zdrențuit.”

Amintiri: „Câțiva arbori și o umbră parcă îndepărtându-se, topindu-se parcă pentru totdeauna în ceață, rămâi lângă mine suflete zbuciumate, iată a pierit orice teamă, cu ochii în lacrimi privește-mă, sunt eu, cel răstignit și acum înviat”.

„Venim de departe, de foarte departe de dincolo de astre, sosim fără de veste din munți de clădiri, vuind la ferestre, răsuna-vor înalte, cântările noastre, îmbătat de raze. În pridvor stau Sfinții desculți în as­fințire, lor li se pleacă versul meu umil, să le sărute mâna pre­lungă, prea subțire, apoi piciorul gol și alb ca de copil, apoi veșmântul verde-azuriu despădurit pe câmpul înflorit de iasomie și îmbătat de rază, el pleacă fericit, să ducă în lume vestea de pace, bucurie.”

Versurile vechi și noi ale părintelui Ignatie Grecu se oferă celor care înțeleg să descifreze dincolo de cuvinte adâncurile Sfintei Scripturi, cuvintele Sfinților Părinți și tâlcuirile inimii însetate de liniște și binecuvântare, și doresc să pregătească calea Celui care vine, a Celui care este pretutindeni, izvorul înțelep­ciu­nii, al poeziei și armoniei desăvâr­șite.