Sfânta Scriptură oferă o paletă largă de termeni și înțelesuri, contextualizări și perspective diverse cu privire la raportarea existențială a cuvântului „lege” la realitatea socială, religioasă,
13 Noi, 2024
Proiect de trecut… Bahluiul
Vine îngerul, din când în când, şi mă premiază cu câte o idee. Trezirea mea în miez de noapte devine fertilă. Sunt pus la treabă… Apelez la prieteni, căutăm soluţii, adunăm sugestii şi încercăm finalizări.
Ne tot întrebam, pe fondul zilei de naştere a lui Mihai Eminescu, acum, la început de an 2008, ce să oferim, trainic, Iaşilor aflaţi în celebrarea atestării celor 600 de ani? Şi îngerul ne-a ajutat! Un almanah al revistei DACIA LITERARĂ, dar nu un almanah ca oricare altul, ci unul dedicat istoriei tuturor calendarelor şi almanahurilor din ţinuturile româneşti. Am apelat la patru surse de inspiraţie: 1. prietenia cu scriitorul şi cercetătorul literar Liviu Papuc, graţie căruia beneficiez, pentru studiu, de câteva rafturi de hârţoage aproape necunoscute; 2. colaborarea cu generoasele colege de la Biblioteca Judeţeană (pentru a realiza, în final, şi o expoziţie documentară dedicată calendarelor şi almanahurilor noastre, expoziţie pe care o vom realiza împreună şi cu Biblioteca universitară „Mihai Eminescu“); 3. arhiva-tezaur a muzeelor literare ieşene (cu valori inestimabile, stimulatoare de travaliu cultural temeinic), 4. arhiva tatălui meu (restul de bibliotecă interbelică pe care l-am putut conserva). Primul Calendar cunoscut până acum este cel apărut la Braşov, în anul 1733, alcătuit de dascălul Petcu Şoanul (volumul cuprinde numai date calendaristice). Un prim veritabil calendar este cel de la Iaşi (1785), voluminos, cu numeroase ornamente şi gravuri realizate de protoiereii Mihail şi Policarp Strilbiţchi, cu sfaturi igienice şi gospodăreşti, oferind cititorilor o lectură instructiv-distractivă. Următorul Cărindariu apare la Sibiu, în anul 1794, la editorul Bart. El cuprinde, pe lângă partea calendaristică, „Evangheliile“, „Târgurile de peste an“, „Învăţături şi povestiri pentru treacerea din vreame foarte folositoare şi ciudate“, „Învăţături politiceşti“ şi multe alte lucruri povăţuitoare şi relaxante. Cărturarul Sextil Puşcariu a publicat, pentru cei interesaţi de detalii, un amplu text dedicat calendarelor şi almanahurilor, în Almanahul graficei române pe anul 1927. În proiectul nostru vom oferi un spaţiu special de exprimare şi almanahurilor datorate studenţimii (precum România Jună din Viena, 1883, cu pagini semnate de Titu Maiorescu, Ion Creangă, Ioan Slavici, Mihai Eminescu etc.) şi celor dedicate… prosperităţii sau antialcoolicilor. Secvenţe semnificative vor însuma eforturile lui Mihail Kogălniceanu şi Gheorghe Asachi, cu Almanah de învăţătură şi petrecere şi Calendar pentru poporul românesc, unde colaborează, între alţii, Vasile Alecsandri, Constantin Negruzzi, A. Donici. Vom trece în revistă şi calendarele umoristice şi cele ale bunilor gospodari sau ale femeilor superstiţioase, fie ele publicate în ţară sau la Cernăuţi, Chişinău etc., în perioada interbelică sau în contemporaneitatea imediată. Texte mai puţin cunoscute (semnate de Kogălniceanu sau de primarii junimişti Vasile Pogor şi Nicolae Gane etc.) vor însoţi acest excurs în istoria noastră, pogorâre în trecut argumentată cu ilustraţii, vignete, material iconografic spectaculos, sugestiv, documentar. Din acest proiect de intenţie, schiţat doar, sperăm să rezulte un volum interesant, care să fie continuat, an de an, în chip de almanah al „veteranei“ reviste „Dacia literară“, martoră şi participantă la aniversarea celor 600 de ani de ieşeană şi europeană culturalitate.
.jpg)
