Psihologia patristică

Psihologia patristică reprezintă o nouă metodă de cunoaștere a omului, din perspectiva sa dihotomică, trup și suflet. Deși sintagma este nouă, domeniul de cercetare este mai vechi de două mii de ani, conform învățăturii Bisericii noastre: „Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie” (Facerea 2, 7). În ceea ce priveşte trupul, omul a fost zidit de Dumnezeu din ţărână, în timp ce sufletul a fost zidit „după chipul Său” (Facerea 1, 26).

Psihologia patristică a fost înființată în România de psihologul Simona Ciobanu, doctor în teologie al Universității Durham din Marea Britanie, având teza de doctorat intitulată „Psychological and Spiritual Illness in the View of Modern Psychoterapy and the Philokalia. Anthropological Foundation and Comparate Study”. Simona Ciobanu este și fondatoarea Praxis, prima Asociație de psihologie patristică, asociație pentru o știință a sufletului întru tradiție, ale cărei cercetări se află sub ocrotirea Sfântului Cuvios Vasile de la Poiana Mărului.

Cercetarea este de natură interdisciplinară și are ca studiu atât teologia patristică, cât și psihologia, dând naștere unui nou domeniu de cunoaștere a omului, respectiv psihologia patristică. Aceasta se bazează pe textul patristic exclusiv și este susținută de două principii fundamentale: omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu și Dumnezeu S-a întrupat și a devenit Om, ca omul să devină asemenea lui Dumnezeu.

Cadrul antropologic în care operează psihologia patristică este hristologia. Aceasta are rolul de a defini omul așa cum este el cu adevărat, prin realizarea unui echilibru între psihologia cunoaș­terii, ceea ce știm despre om și psihologia tainei, ceea ce nu știm, studiind atât partea văzută, cât și pe cea nevăzută, privind omul ca pe un întreg (trup și suflet). Putem ajunge la taina din om printr-un alt tip de cunoaștere, respectiv prin iubire.

Teologia răspunde la întrebări generale, lecții fundamentale ale vieții, pe când psihologia patristică are o arie mai restrânsă, răspunzând la întrebări specifice despre situațiile concrete din viața cotidiană. Dacă la întrebarea ce este trupul avem nenumărate răspunsuri din diferite domenii de cercetare la întrebarea ce este sufletul, doar teologia răspunde într-o oarecare măsură.

Psihologia patristică vine să umple acest gol și își dorește să răspundă întrebărilor legate de suflet, gen: cum se îmbolnăvește sufletul?, cum se însănătoșește el?, ajutându-se de învățătura Sfinților Părinți. Conform cercetărilor, reiese faptul că boala este de fapt o stare de inexis­tență a lui Dumnezeu în omul bolnav.

Un exemplu de aplicare a psihologiei patristice este familia: cum vede psihologia patristică familia?

Familia contemporană are rostul de a respecta chipul lui Dumnezeu din fiecare membru al acesteia, dar și al tuturor celor cu care intră în contact. Din cauza pervertirii naturii umane, a degradării ei de la cădere până în zilele noastre, mama nu mai știe să respecte acest principiu al chipului lui Dumnezeu din ea și astfel îl determină pe copil să ia chipul ei, transferând constrângerile față de lume în copil. Alăptarea copilului nu se mai face conform nevoilor lui, ci conform nevoilor mamei, ceea ce duce la o deformare a dezvoltării naturale a copilului. Cum trupul se dezvoltă conform unui ritm natural de creștere, la fel și sufletul are ritmul lui de evoluție. În contextul nevoilor mamei, copilul se adaptează la aceasta ca la un principiu exterior. Copilul este în grija mamei, dar nu este al ei, este un dar de la Dumnezeu. În urma nerespectării acestui principiu, copilul devine ceea ce vrea mama și nu ceea ce vrea Dumnezeu, ne explică psihologul Simona Ciobanu.

Ce soluții oferă psihologia patristică în astfel de cazuri? Este bine ca părinții să se pregătească sufletește pentru acest dar al lui Dumnezeu, să recunoască chipul lui Dumnezeu pentru ca ulterior să fie atenți și să-l vadă și în copilul lor pentru a determina o dezvoltare armonioasă a acestuia conform voii lui Dumnezeu, să fie membri activi ai Bisericii, să se spovedească și să se împărtă­șească cu Sfintele Taine.

Ca o concluzie, psihologia patristică este o metodă nouă de cunoaștere a cărei țintă se dorește a fi mântuirea sufletului, cu ajutorul metodelor specifice de cercetare.